Toxic Bazar

Simion Felix Martian

Mai drepte, mai strâmbe, cărările vieţii
Se-ndreaptă, de veacuri, spre vechiul bazar.
Aici se adună şi azi târgoveţii,
Sunându-şi, cu fală, arginţii-n şerpar.

Tarabe imense expun la vânzare
Eresuri bizare, canoane pustii,
Ghiciri, superstiţii înfiorătoare
Şi albe sau negre sau sure magii.

E lumea avidă de taine păgâne,
De coduri secrete, mistere adânci,
E marfa ce trece, nimic nu rămâne,
Aici se înghesuie lumea pe brânci.

Grăbiţi, ei îşi dau pe otravă arginţii
Deşi în piaţă, la alt galantar,
În pacea deplină ce-o au numai sfinţii,
Se-acordă iertarea venind din Calvar.

La masa iertării se dă-n dar viaţa,
Căci preţul de Domnul Isus e plătit
Dar lumea nu vine, deşi-i plină piaţa,
Şi timpul se scurge, şi e pe sfârşit.

Ce triste imagini, ce mare durere
Când vezi cum se-ndreaptă mulţimea spre rău
Găsind în otravă a vieţii plăcere,
Plătind chiar biletul spre-al iadului hău.

Aruncă îndată, amice, otrava
Şi vino la masa iertării acum,
Te-aşteaptă cununa vieţii şi slava,
Păşeşte spre viaţă pe-al cerului drum.

A harului uşă e încă deschisă,
Ascultă chemarea din dulcele glas,
Primeşte în dar mântuirea promisă
Făcând către Domnul întâiul tău pas.

Mai drepte, mai strâmbe, cărările vieţii
Se-ndreaptă, de veacuri, spre-acelaşi bazar,
Ignoră, amice, oferta pieţei
Şi vino la masa divinului har.

Amin
Vulcan, 5 iulie 2006   Simion Felix Marţian