Casatorie Adi & Lavinia (Dedicatie)

     Adi şi Lavinia
  ( Vulcan, august  2009)

Zidirea părea-n toată plinătatea
Când Domnul l-a făcut pe om din lut,
Însă văzând că-i rea singurătatea
L-a împlinit, făcându-i jumătatea,
Şi astfel căsnicia s-a născut.

Unirea de edenică sorginte
Care se-nfăptuieşte aici, acum,
Prin rugăciuni, prin sfinte legăminte
Şi-având liant o dragoste fierbinte,
Face din două drumuri doar un drum

Căci Adi şi Lavinia sunt mirii
Care păşesc senini spre viitor
Purtând în vistieria amintirii
Oradea, ce-i leagănul iubirii
Şi-al întâlnirii drumurilor lor.

Acolo s-a aprins acea scânteie
Ce-a generat al dragostei pojar
Într-o explozie de curcubeie
Şi-n urma căruia acum se-ncheie
Actul unirii, trainic şi plenar.

Suntem cu ei în părtăşie sfântă
Căci de unirea lor ne bucurăm
Şi pentru că este prezent la nuntă
Acel care din cer binecuvântă,
În braţul Lui să îi încredinţăm.

Să cerem Domnului în rugăciune
Să-i însoţească El necontenit,
Fiindu-le tărie-n slăbiciune,
Ferindu-i, astfel, de amărăciune,
Într-un cămin cu pace-mpodobit.

Noi ştim că Domnul nostru ne ascultă,
Iar Adi cu Lavinia vor fi
Păziţi de El când viaţa o înfruntă,
Dar mai dorim să fim cu ei la nuntă
Şi-n cer, cu Mirele din veşnicii.

Amin        Simion Felix Martian