Căsătorie Daniel & Diana (Dedicație)

             Daniel şi Diana
        (Turda, septembrie 2010)

Zidirea-ntreagă are-un început
Prin Dumnezeu, prin Cel ce-a zis: ”Să fie…!”
Şi proaspătului chip făcut din lut
I-a dat în stăpânire ce-a făcut
Dar l-a-mplinit doar când i-a dat...soţie.

Unirea-nfăptuită în Eden
Prin hotărârea Tatălui, contur da
La ceea ce a devenit peren
Căci al unirii-n dragoste refren
Se-aude până azi, şi-aici la Turda.

Şi ceea ce-a instituit Acel
Ce-mpărăţind Îşi poartă-n veci coroana,
Vedem, după edenicul model,
Aici, unde mirele Daniel
Alături stă de-aleasa lui, Diana.

Ei n-au uitat cum Clujul a-nflorit,
Gătindu-se parcă de sărbătoare,
Când drumurile lor s-au întâlnit;
Aşa vedeau, prin ceea ce-au simţit,
Ştiind că nu-i nimic la întâmplare.

Ceea ce au de spus aici, acum,
Este un DA, un DA care uneşte,
Şi-apoi ei vor pleca, dar nu oricum
Ci însoţiţi pe al vieţii drum
De Cel ce binecuvântând sfinţeşte.

Noi suntem lângă ei căci îi iubim,
Fiind cu ei părtaşi la bucurie,
Şi-n rugăciune vrem să ne unim
Ca ceea ce-şi doresc să le dorim,
Cerând Părintelui din Veşnicie.

Fiindcă Domnul dă celor ce-I cer,
Să cerem să-şi reverse Cerul mana
În al cotidianului paner,
Călăuzind pe drumul către Cer
Pe Daniel şi-aleasa lui Diana.

Amin