Credinţa

Colos cenuşiu plămădit din granit,
Cu nori şi cu vulturi pe frunte,
De veacuri şi veacuri mereu neclintit
Se-nalţă magnificul munte.

Îmi umplu privirea de el, copleşit,
Strivit de statura-i imensă,
Şi-n chinga micimii mă simt stingherit,
Cuprins de o teamă intensă.

Însă, deodată, în duhul înfrânt.
În mult prea umila-mi fiinţă,
Coboară o forţă venind din Cuvânt,
Puterea numită credinţă

Şi vajnicul munte devine stingher
Chircindu-şi trufia spre poale,
Căci pot cu credinţa primită din cer
Să-l mătur, să-l mătur din cale.

Ce mare putere ne-a dat Dumnezeu
Sădindu-ne-n inimi credinţă,
Ştiind că prin ea, în furtună, mereu
Putem să avem biruinţă.

Purtăm rădăcina credinţei în noi,
S-o creştem cu multă migală,
Udând-o mereu cu-ale rugilor ploi,
Ferind-o de orice-ndoială.

Căci prin credinţă, tezaur de preţ,
Crescut din divinul grăunte,
Eu pot să cutez, să rostesc îndrăzneţ:
Eu cred,deci tu mută-te, munte!

Amin
Vulcan,  23 oct. 2010

Poezii în format PDF-Slideshow .Simion Felix Martian Vol.1 (6-15)

Poezii în format PDF-Slideshow .Simion Felix Martian Vol.1 (1-5)

Credincioşia divină

„El te va acoperi cu penele Lui,  şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!” (Psalm 91:4 )

Trăiam în universu-mi neştiut
Strivit în teascul temerii haine;
Mă flagela al neputinţei cnut
Până când în Cuvânt văzut-am scut
Croit doar din promisiuni divine.

Atunci am revăzut cerul senin
Şi soarele zâmbind de după creste
Cu irizări de foc diamantin,
Şi-am înţeles că este “da” şi “amin”
Cuvântul sfânt al Celui care este.

Căci în acest Cuvânt cu slove vii
Ce poartă-n el şi harul, şi sfinţirea
Printre nenumărate bogăţii,
M-am întărit privind la profeţii
Ce şi-au găsit prin vremuri împlinirea.

Eu cred acum că se vor împlini
Întocmai toate lucrurile scrise;
Atunci de ce, de ce m-aş îndoi
Că de la Dumnezeu eu voi primi
Şi binecuvântările promise?

Nu, nu mă îndoiesc, ci cred şi-aştept,
Ştiind că se va împlini Cuvântul
Prin voia Celui veşnic viu, Cel drept,
Atoateziditor şi înţelept,
Prin Cel ce-a făcut cerul şi pământul.

Acesta este Dumnezeul meu
Şi-aş vrea ca toţi din jurul meu să ştie,
Deci Îl voi proclama, spunând mereu
Că Cel ce-i dragoste şi scut la greu,
Este din veşnicii... CREDINCIOŞIE!

Amin
Vulcan, 5 oct. 2010       Simion Felix Martian

Nemărginire şi credinţă

Sondez, vâslind cu sete din formule,
Şi-n Univers cu totul mă afund,
Dar simţurile nu îmi sunt destule
Când tainele îmi colcăie-n celule,
Din strălumina unui timp fecund.

Lăsând în urmă zbor de constelaţii
Mă soarbe întunericul, avid,
Sub forma unei negre inspiraţii
Şi când misterele devin vibraţii
Prin mii de ochi spre ele mă deschid.

În bezna grea care îşi tace cântul
Şi-n gerul ca o fiară fără chip,
Văd galaxii trecând în zbor ca vântul,
Dar…unde-i casa mea, unde-i Pământul?
Unde e …firicelul de nisip?

Mă-ngheaţă groază rece, fără nume,
Şi inima îmi tremură-n aspic
În timp ce raţiunea face spume:
Dacă-i aşa minusculă o lume,
Ce pot fi eu mai mult decât…nimic?

În spaimă-nfăşurat, ca-ntr-un zăbranic,
Cu sufletul sub temeri gârbovit,
Îmi simt zădărnicia greu, organic,
Şi invadat de ea în chip tiranic,
Mă văd călcat de necuprins, strivit.

Dar bezna dureroasă de înfrângeri
Se sparge, când lumina din Cuvânt
Mă scoate din hăţişul de constrângeri,
Să înţeleg că-n toate sunt răsfrângeri
Din slava Celul veşnic sfânt, sfânt, sfânt.

Şi prin credinţă, vajnica lumină,
Din elemente noi mă recreez
Căci văd în toate pronia divină
Şi curăţat de-a spaimelor rugină
Mă infinesc în Dumnezeu prin crez.

Amin
Vulcan. oct 2013               Simion Felix Martian

Corneliu şi Daniela (Dedicație căsătorie)

(Cluj Napoca, 13 octombrie 2013)

În Cluj toamna-i mai vie-n acest an

Căci pe arama frunzelor, dantela

Poartă lumini din Vama şi Vulcan,

Ca straiul neprihanei, diafan,

Pe mirii Corneliu şi Daniela.

De sunt alături azi, surâzători,

Cu dragostea citindu-se pe faţă,

E pentru că din cer, îndurător,

Tatăl ceresc primit-a ruga lor

Şi i-a călăuzit mereu în viaţă.

Iar azi, când pe acelaşi drum pornesc,

Alături le suntem, cu bucurie,

Dorindu-le tot ceea ce-şi doresc,

Dar mai presus de-orice, Tatăl ceresc

Să-i binecuvânteze-n căsnicie.

Să binecuvânteze El căminul lor

Cu pace, bucurie, sănătate,

Iubire şi copii ascultători,

Belşug de pâine şi în toate spor,

Că-n mâna Domnului sunt astea toate.

Şi cerul vieţii de va fi-nnorat

Rămână neclintiţi pe totdeauna,

Căci  Cel ce până-acum i-a îndrumat

Şi legâmintele le-a ascultat,

E Cel ce-a potolit cândva furtuna.

Pornind pe-al vieţii necuprins ocean

Din Cluj o barcă îşi ridică vela

Şi suflă-n ea, din Vama şi Vulcan,

Cei ce se roagă-n duh, nepământean,

Pentru Corneliu şi Daniela.

Amin

Simion Felix Marţian

Călăuza

„Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” (Ioan 12:21b)

Cu paşii furişaţi sau îndrăzneţi,
Pe-ntortocheate căi fără hotare,
Aleargă milioane de drumeţi,
Căci trăsătura fiecărei vieţi
Este o susţinută căutare.

Dar când răspântia se-aşază-n drum
Iar singurul semn este-al întrebării,
Ai vrea să ştii şi „încotro?”şi „cum?”
Căci certitudinile se fac scrum
Şi-un ghid ar fi soluţia salvării.
 
Dar unde-i, cine-i ghidul căutat,
Căci nu poţi întreba pe orişicine?
E cel căruia, fiind implicat,
Cunoaşterea-i oferă atestat,
Cel care ştie drumurile bine.

Când grecii-au vrut să-L vadă pe Isus,
Să se apropie, să Îl cunoască,
Nici la mai marii zilei nu s-au dus
Şi nici mulţimii întrebări n-au pus,
Ci-au mers la cei din preajmă-I să vorbească.

Sunt şi acum căutători ce vor
Să iasă de pe căile confuze
Şi să-L cunoască pe Mântuitor,
Dar câţi sunt cei ce la dorinţa lor,
Le pot fi către Domnul călăuze.

Tu dovedeşte azi prin viaţa ta
Că eşti în anturajul Celui care
Şi astăzi poate mântuire da,
Şi-atunci când cineva-L va căuta
Fii gata să răspunzi la întrebare.

Amin

Vulcan, 6 oct. 2010

De Ziua mulţumirii

Mă şfichiuieşte burniţa şi-n suflet
Când plânge-n toamnă cerul plumburiu,
Şi simt invazia de cenuşiu
Prin gânduri reci venind fără răsuflet.

Sau: hohotul de aur şi aramă
Din frunzele care se scaldă-n cald
Mă-nfăşură cu-al bucuriei fald
Şi-n jocul razelor de foc mă cheamă.

Două decoruri, rând pe rând pe boltă
Când filele se-ntorc autumnal,
Însă niciunul nu e crucial
Căci toamna-i toamnă numai prin recoltă.

Şi o redefinesc, privind în zare,
Când  coacerea se manifestă viu
În glia ce-şi deşartă, pliu cu pliu,
Întreaga bogăţie în hambare.

Văd valurile binecuvântării
Purtând pe creste minunatul rod
Adus din brazdă, ramuri şi năvod,
Un râu al dragostei şi-al îndurării.

Dorind să-i aflu tainica sorginte
Îl urmăresc uimit către izvor
Şi văd că e deschis, dăruitor,
Zăgazul cerului cu daruri sfinte.

Această înţelegere mă-ndeamnă
Să văd întregul rod ca pe un dar
Şi aducându-mi jertfa la altar
Să mulţumesc şi pentru-această toamnă:

Primeşte-mi mulţumirea, Sfinte Tată,
Dar nu numai prin stihuri de rapsod
Ci pentru rod să mulţumesc cu rod,
Trăind o viaţă Ţie dedicată.
Amin

Vulcan 13.10.2013      Simion Felix Marțian

Sărbătoarea roadelor

Având sărbătorescul în priviri,
În suflet foc şi-n voce pasiune,
La Tine, Doamne, vin cu mulţumiri
Pentru rodire, pentru împliniri,
Copiii Tăi de-aici, în rugăciune.
                                                                                                                            
Noi ştim că numai după voia Ta
Rodeşte binefăcător pământul,
Căci Tu dai soare, cu căldura sa,
Dar dai şi norii pentru a uda
Şi tot la voia Ta porneşte vântul.

Noi am sădit şi-adesea am udat,
Dar, Doamne, numai Tu-ai făcut să crească;
Îţi mulţumim de darul minunat
Ce prin rodirea gliei ni l-ai dat
Cu îndurarea Ta dumnezeiască.

Căci dacă am avut un an bogat
Şi-ogorul din belşug ne-a dat de toate,
Nu-i pentru că aşa am meritat
Ci pentru că din nou Ţi-ai revărsat 
Din cer nemăsurata-Ţi bunătate.

De-aceea bucuroşi  sărbătorim,
Şi pentru roadele ce ne-nconjoară 
Din toată inima Îţi mulţumim,
Dorind ca şi noi plini de rod să fim,
Nu ca smochinul de odinioară.

Cu mulţumiri vrem astăzi a-Ţi cânta,
Şi cântul nostru viu vrem să răsune.
Cum să tăcem? Cum am putea tăcea
Când, Doamne, umpli cu prezenţa Ta
Astăzi, aici, Casa de rugăciune !

Vulcan 10.19.2013     Simion Felix Marțian

Ruga tineretului

Privind pe paginile Cărţii Sfinte
La vasta galerie de eroi,
Vedem cum viaţa lor, o, Sfânt Părinte,
Ţi-au închinat-o-n dragoste fierbinte,
Mulţi dintre ei fiind tineri ca noi.

Ei sunt exemple vii de râvnă mare,
Îmbracă-ne,Părinte, ca pe ei
Ca prin vorbire, fapte şi umblare
Să dovedim că-n turma-Ţi de mioare
Suntem şi noi, supuşii mieluşei.

Ne înconjoară lupi ce stau la pândă
Voind cu orice preţ să facă rău,
În faţa lor Tu să ne dai izbândă,
Şi-o inimă vrem să ne dai, flămândă,
S-o saturi numai cu cuvântul Tău.

Fă-ne lumini, Părinte, în cetate,
Ca şi prin noi Tu să Te proslăveşti
Şi în cotloanele întunecate,
Unde Lumina Ta abia răzbate,
Pentru trezire să ne foloseşti.

Venim cu laudă şi închinare,
Cu tot elanul nostru tineresc,
Dorind ca toţi,cu-ntreaga adunare,
Să înălţăm spre ceruri o cântare
Unindu-ne cu corul îngeresc.

Privind pe paginile Cărţii Sfinte
La vasta galerie de eroi,
Noi, tineretul din Vulcan, Părinte,
Dorinţa noastră-Ţi adresăm, fierbinte:
Vrem ca în cer cu ei să fim şi noi!
Amin

Vulcan 7 oct.2013         Simion Felix Marțian

Bagheta

“Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos;”(Romani 12:4-5a)

Pe un pământ ce poartă dureros 
O lume-ntr-o continuă nevroză,
Apare discordant de luminos,
Din alte sfere, trupul lui Cristos
Cu mădulare-n sfântă simbioză,

Cu mii şi mii de ochi şi mii de guri
Şi, de asemenea, mii de picioare
Unite-n nesfârşite legături
Precum urzeala unei ţesături;
Dar mâinile, ah, câte fi-vor oare?

Sunt mâini care oferă ajutor,
Căci de adânci nevoi geme planeta,
Sunt mâini ce mângâie duios, uşor,
Sunt mâini împreunate rugător,
Dar sunt şi mâini ce mânuiesc... bagheta.

Ne închinăm dând slavă Celui sfânt,
Iar inimile noastre gustă zborul
Când sunt înaripate de avânt,
Dar pentru-a ne armoniza în cânt
E necesar să vină... dirijorul.

Atunci când vezi că cei din preajma ta
Şi-au pregătit şi inima, şi gura
Ca Domnului prin cânt a se-nchina,
De simţi că asta e chemarea ta
Aşază pe pupitru partitura.

Orice lucrare poate fi un cor
Când armonia-şi pune eticheta,
Dar cum pe lângă oameni şi decor
Mai e nevoie şi de dirijor,
De-i voia Domnului, preia bagheta!

Amin

Vulcan, 27sept. 2010    Simion Felix Marțian 

Emanuel & Rebeca- Dedicație (Poezie video) Autor & recitator FELIX MARȚIAN