sâmbătă, 5 aprilie 2014

Îndoiala

 El a zis femeii:”Oare a zis Dumnezeu…?” (Genesa 3:1)

Venind din abis,din al vremii aven,
Veninul cu semn de-ntrebare
Ce-a fost folosit şi de şarpe-n Eden,
Îşi cântă şi astăzi funestul refren
Şi numele său este “oare?”.

Crează confuzii,în asta-i expert,
Şi dând muşcătura fatală
În juru-i se pare că totu-i incert
Şi creşte,şi creşte ,şi creşte alert
Distrugătoarea-ndoială.

E valul ce sapă adânc lângă zid
Făcându-l apoi vulnerabil,
Şi-n breşa săpată atacă perfid
Iar crezul temeinic,durabil,solid,
Devine deodată…”probabil”.

E vierme ce umblă de zor prin pământ,
Credinţei muşcând rădăcina,
Iar planta crescută se-ndoaie sub vânt,
Îşi leapădă frunza,frumosul veşmânt,
Şi nu mai primeşte lumina.

Otravă,sau vierme,sau val ucigaş,
Venind sub orice-nfăţişare,
Un lucru e sigur, ne este vrăjmaş,
Să nu îl avem niciodată părtaş
Căci e din sămânţa lui “oare?”.

Măreşte-ne,Doamne,credinţa în noi
Când vin îndoieli şi ne-atacă,
Să stăm neclintiţi ca şi vajnici eroi,
Privind către Cer,niciodată-napoi
Spre lumea lui “oare?”şi “dacă?”. 

Amin
Vulcan,29 martie 2011

Un comentariu:

  1. Amin! Dumnezeu sa va binecuvinteze! frumoasa si reusita poezie!
    de multe ori,acest "oare" si acest "daca" ne pun bariere pe calea credintei! dar Domnul Isus fie Slavit,caci El,mereu ne da biruinta!

    RăspundețiȘtergere