Sonet de octombrie

Fiori de zori cu sărutări de brume

Sucombă-n dimineți întârziate,

Când pleoapa orizontului se zbate

Și curge mierea soarelui pe lume.

Cortina ceții tocmai ridicate,

Cu albul dens de vălurate spume,

Dezvăluie privirii noi albume
Cu pozele-n aramă ferecate.

E bogăție-n roade și-n culoare,

Având în palma cerului sorginte

De unde curg ca binecuvântare,

De-aceea dăltuiesc febril cuvinte

Să pună gratitudinea-n valoare:

Îți mulțumim cu inima, Părinte!

Simion Felix Marțian