Când urechea a început să-mi fie zgâriată de folosirea conjucției „căci” în locul mult mai prezentei „că”, am crezut că(!) sunt cazuri izolate. Frecvența lor a crescut însă îngrijorător, încât suntem azi puși în fața unei adevărate epidemii.
Iar imunitatea vorbitorilor de limbă română pare să fie tot mai scăzută, din moment ce găsim această greșeală la vorbitori de la care am avea ceva pretenții.
Fenomenul nu este nou, o invazie de „căci” având loc și în perioada interbelică, fapt semnalat de lingviștii vremii. Motivul pare să fie aceleași: părerea greșită că ar fi sinonime și folosirea lui „căci” pentru a da prețiozitate exprimării.
Și astfel s-a ajuns la înlocuirea lui „că” până și în locuțiunea „pentru că” (sinonimă cu conjuncția „căci”), născând monstruozitatea lingvistică „pentru căci”, care sună ca o drujbă într-o orchestră simfonică.
Pentru diferențierea lor există definiții și reguli, cum ar fi cele privitoare la subordonatele pe care le introduc în frază, dar cel mai simplu e să ne acordăm urechea. Ce e fals, e fals.
Să ne auzim...românește.
Iar imunitatea vorbitorilor de limbă română pare să fie tot mai scăzută, din moment ce găsim această greșeală la vorbitori de la care am avea ceva pretenții.
Fenomenul nu este nou, o invazie de „căci” având loc și în perioada interbelică, fapt semnalat de lingviștii vremii. Motivul pare să fie aceleași: părerea greșită că ar fi sinonime și folosirea lui „căci” pentru a da prețiozitate exprimării.
Și astfel s-a ajuns la înlocuirea lui „că” până și în locuțiunea „pentru că” (sinonimă cu conjuncția „căci”), născând monstruozitatea lingvistică „pentru căci”, care sună ca o drujbă într-o orchestră simfonică.
Pentru diferențierea lor există definiții și reguli, cum ar fi cele privitoare la subordonatele pe care le introduc în frază, dar cel mai simplu e să ne acordăm urechea. Ce e fals, e fals.
Să ne auzim...românește.
Felix
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu