Alex și Alexandra (Dedicație căsătorie)

Alex și Alexandra
(Vulcan, 18 iunie 2017)

Zidirea toată este prin Cuvânt,
E prin acel primordial: „Să fie!”,
Iar peste toate, ca deznodământ,
L-a pus pe om, făcându-l din pământ,
Pe care l-a-mplinit dându-i soție.

Așa-a fost în Eden, și tot așa
Familia își va urma cărarea:
Mereu un țel, mereu un „el” și-o „ea”,
Cum astăzi Alex și-Alexandra sa
Pornesc primindu-și binecuvântarea.

Ei și-au dorit să aibă un cămin,
Un cuib în care să își țeasă anii,
Iar Cel din veșnicii, Tatăl divin,
I-a însoțit, scriindu-le-n destin
Un drum pe hărțile Marii Britanii.

S-au întâlnit crezând în rugăciuni
Și în răspunsul dat din cer de Tatăl,
Iar când ai dragostei aprinși cărbuni
Dau vâlvătăi, se-nfăptuiesc minuni,
Căci rezultatul este-aicea, iată-l!

Tineri frumoși privind spre viitor
Fără îngrijorare, fără teamă,
Căci astăzi viața, căsnicia lor,
Le-ncredințăm Celui ocrotitor,
Al cărui Nume peste ei Se cheamă.

Lasă din ceruri binecuvântare,
Și-alături, Doamne, veșnic să le fii,
Belșug toarnă pe-a vieții lor cărare,
Viață pe care, ca o-ncununare,
Să le-o-nflorești Tu, Tată, cu copii.

Ne bucurăm cu ei, la nunta lor,
La startul vieții lor de căsnicie
Pe-un drum pe care li-l dorim ușor,
Știind că vom nunti și-n viitor
La nunta Mielului, în veșnicie.

Simion Felix Martian