Nu, nu este vorba de o sărbătoare în care reflectoarele atenției generale să fie îndreptate spre copii. Așa cum este astăzi. Sau ar trebui să fie. Dar nu o atenție determinată de calendar, ci o preocupare sinceră, temeinică și permanentă pentru cei cărora le vom încredința, ca pe o ștafetă, greutatea planetei.
În Israelul secolului întâi nu exista o astfel de sărbătoare. Vorbim însă despre Isus și ziua copiilor, pentru că a fost o zi în care Învățătorul le-a acordat o atenție specială. Nu pentru că nu i-ar fi iubit și până atunci, dar a fost o zi în care a văzut că sunt împiedicați să se apropie de El. De Cel care poate da binecuvântare.
I-a binecuvântat pentru veșnicie, dar ne-a lăsat și îndemnul cu valabilitate perenă: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți!” (Matei, Marcu, Luca). A fost ziua lor, prin această întâlnire, o zi care s-a eternizat prin edictul pronunțat.
Ziua Copilului, așa cum e sărbătorită astăzi, mi-a readus în vizor ziua de atunci. Și îndemnul lui Isus, despre respectarea căruia…
Ziua Copilului, așa cum e sărbătorită astăzi, mi-a readus în vizor ziua de atunci. Și îndemnul lui Isus, despre respectarea căruia…
Interesul omului contemporan pentru lucrurile spirituale este în scădere vertiginoasă, spre dispariție. Dar există încă, deși uneori doar în formă latentă. Există însă, atunci când vrei să le vorbești copiilor despre Isus, o izbucnire de revoltă: „Asta-i îndoctrinare! Lăsați copiii să crească, și atunci vor decide dacă sunt interesați de Isus!”
N-am fi surprinși dacă aceste reacții ar veni din lumea musulmană. Sau hindusă. Sau… Dar este realitatea lumii creștine. Sau mai degrabă… „creștine”. Oameni buni, treziți-vă! Nu există binecuvântare decât în numele Lui. Dacă vă iubiți copiii, nu-i îndepărtați de sursa binecuvântării. Și de mântuire.
Este Ziua Copilului, și va ploua cu urări și cadouri. Urarea mea este: La mulți ani copii și … binecuvântarea divină să fie peste voi! Doar așa veți avea o copilărie senină.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 31 mai 2017
Vulcan, 31 mai 2017
„Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți!” in zilele noastre de acest verset nu se mai tine cont cel puțin la biserica penticostala din vulcan. Ati ajuns sa cereți parerea celor din biserică daca se poate da binecuvântarea unui copil de un anisor. Iar binenteles raspunsul a fost unul negativ pe motiv ca am vrea ajutoare din partea Bisericii. Nu am vrut ajutoare nu am vrut bani sau altceva doar binecuvantare pentru copilasul meu cum si eu am primit-o cand am fost copil si părinți mei au fost penticostali. Lucrul asta pe mine m-a facut sa ma simt protejat ocrotit m-a facut sa ma simt bine si acelasi lucru l-am vrut si pentru copilasul meu. De cand o mana de oamenii au ajuns sa ia asemenea decizii? Cand a avut nevoie domnul iisus de parerea unor oameni pentru a da binecuvantare cuiva ? Nu pot sa cred cat de rea a devenit lumea. M-am simțit bine de cate ori am fost la biserică dar niciodată nu ma asteptam ca un grup de oameni sa ia o decizie despre ce vrea o persoana sa faca cu viața lui. Am vorbit tot timpul despre biserica penticostala m-am contrazis cu lumea pe ideile si parerile lor despre voi ca ati ajuns sa va ajutati doar intre voi sa faceti lucrurile doar intre voi dar din cate se vede chiar asta faceti. Nu imi pasa de parerea celor din biserică si imi pasa de lucrul pe care l-am simtit si am vrut sa il fac iar oamenii care il iubesc pe dumnezeu care il lauda pe dumnezeu si spun intoarceti si celalat obraz , fiti buni etc mi-au intors spatele. Cred ca nimic in lumea asta nu ma durut mai tare ca refuzul primit si acela de la o mana de oameni.
RăspundețiȘtergere