marți, 22 august 2017

Sonet arid

Arid
Zăduful poartă foc la cingătoare
Din soarele topit labișian,
Și-n seceta cu ochi de piroman
Ne mor în jur și-n suflet căprioare.
De arșiță se-anină an de an
Trofee din infama vânătoare,
Și-n hohote ne râd în jur altare
Când Duhul nu-și revarsă ploaia-n lan.
Mă doare, Doamne, seceta din jur
Când victime pe-altarul ei se-așază
Sub norul cu neploaie, trist și sur,
Și-aș vrea să fiu eu umbra de amiază,
Deci, fă-mă, Doamne, un copac matur,
Și-n jurul meu să strâng…să strâng o oază!
Simion Felix Marțian
Caraula, 5 august 2017

Un comentariu:

  1. Divin de frumos! Același Felix Marțian, de neegalat, un stil propriu, inteligent,cu o mare încărcătură emoțională! GBY!

    RăspundețiȘtergere