joi, 29 noiembrie 2012

Paradox umanist

Simion Felix Marţian
Cuprins de-un umanism efervescent
Pozezi, semeţ, în vârf de piramidă
Lăsându-te pătruns, ca de-un torent,
De-al stăpânirii dulce sentiment
Şi-n juru-ţi sfera tinde să se-nchidă.

Eşti plin de tine şi te simţi stăpân
Pe sfera care astfel te-nconjoară,
Eşti centrul ei, tu, filozof păgân,
Iar urmele ce-n pulbere-ţi rămân
Fac altora, crezi tu, calea uşoară.

Tu simţi că trebuie să stăpâneşti,
Eşti om şi regnul viu ţi se supune,
E jocul tău, aşa că stabileşti
Reguli şi norme după cum doreşti
Căci tu eşti înzestrat cu raţiune.

Să ştii că eşti deplin îndreptăţit
În atitudinea-ţi stăpânitoare,
Dar nu prin tine eşti deosebit
Ci prin Acela care te-a-ntocmit,
Dându-ţi pământul în administrare.

Dar pentru că nu crezi în Dumnezeu
Şi nu crezi nici în viaţa viitoare,
Fiind, se pare, propriul tău zeu,
La ce te mai înalţi mereu, mereu,
Dacă sfârşeşti ca orice târâtoare.

De ce eşti arogant şi sfidător
Şi faci atâta caz de raţiune?
De unde rolul de stăpânitor,
De vreme ce devii egalul lor
În faţa morţii, tainica genune?

Se clatină filozofia ta
De crezi că-n moarte ţi-ai sfârşit cărarea
Căci e un paradox, oricum ai da,
Să crezi că stăpâneşti peste ceva
Cu care-mparţi, în mod egal... uitarea.

Cuprins de-un umanism efervescent
Pozezi, semeţ, în vârf de piramidă,
Dar dacă vezi sfârşitul iminent
Lângă omidă, râmă sau ament,
Îmi pare rău, gândeşti cât o omidă.

Vulcan, 21.11.2006 

marți, 27 noiembrie 2012

Sămânța

Simion Felix Marţian
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.

Porneşte c-un şuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheaţă, prelung,
Aşterne argintul pe geamuri.

În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viaţă,
Dezolant, poate chiar duşmănos,
E-ntinsul de alb şi de gheaţă.

Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el ştie.

Dincolo de-omăt şi de ger
Pulsează în verde viaţa,
Rodirea-i venită din cer
Şi grâul învinge-va gheaţa.

Mai vede în zare, crezând,
Întinsele lanuri sub soare
Şi-un an mai bogat ca oricând
Umplând cu belşugul hambare.

Semănaţi plini de zel, semănaţi
Cuvântul, sămânţa cerească,
De iarnă nu fiţi speriaţi
Căci Domnul va face să crească.

Amin
Vulcan, 29 ian. 2007     Simion Felix Marţian

joi, 22 noiembrie 2012

Fiul ceasornicarului

Simion Felix Marţian
În casa unui vechi ceasornicar,
(Un microunivers de roţi şi ace),
Copilul său, un băieţel ştrengar,
Găsind pe masă-un ceas de buzunar,
A început, cu grijă, a-l desface.

Crezând că-i singur, el lucra zorit
Şi, curios, se întreba în sine:
"Cum se produce-al acelor rotit?
De unde vine slabul ticăit?
Cine-mi va spune toate astea, cine?"

Dar când a dat uşor capacul jos,
Aceste taine au fost dezlegate:
"Aha!" - a exclamat el bucuros,
"Aici este un arc şi, când e-ntors,
Pune-n mişcare roţile dinţate.

Iar roţile mişcarea o transmit
La ace, care-ncep să se-nvârtească.
Este fantastic ce-am descoperit,
Sunt geniu, m-am autodepăşit,
Descoperirea-mi să se recunoască!"

Dintr-un ungher, rosti tatăl, şoptit:
"Doar eşti al meu", şi-apoi dregându-şi glasul:
"Cât despre ceea ce-ai descoperit,
E doar atât cât am îngăduit
Când ţi-am lăsat la îndemână ceasul."

******************************
Sunt legi ce guvernează-n Univers
De când materia a fost creată,
Sunt taine ce suscită interes
Şi de ni se dezvăluie, ades,
E doar cât ne permite Sfântul Tată,

Stai, omule, nu te împăuna
Când crezi că tu ai dezlegat misterul,
Tot ce-ai făcut a fost a constata
Că e un ceas, făcut de mâna Sa,
Funcţionând cum stabileşte Cerul.

Ai fost, ai desfăcut, te-ai luminat,
Acum pune totul la loc şi pleacă.
Fii mulţumit cu ceea ce-ai aflat,
De ceas se-ocupă Cel ce l-a creat,
Atelierul nu e loc de joacă.

Te rog frumos să fii ascultător
Căci joaca ta poate stârni dezastre.
Chiar de eşti geniu, nu eşti creator,
Ci doar un mărunţel consumator,
Nu deregla ceasul planetei noastre.

Amin
Vulcan, 25-X-2006    Simion Felix Marţian

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Sonet de Duh

Simion Felix Marţian
Odăjdii par să se încopcieze
Pe sufletul cu-al Duhului însemn,
Când în potopul viu de untdelemn
Se-neacă ghizduri, diguri şi faleze.

Numai altarul se înalţă demn
Din marea care pare să troneze,
Purtând în foc de tainice geneze,
Spre ceruri, gongul rugilor, solemn.

Şi-n tainica, mirabila unire
De untdelemn şi inimă şi cer,
Aflate-ntr-o divină afluire,

Vezi, dezlegând al timpului mister,
Ca un nonsens vocabula „murire”
Şi-atingi, în Duh, eternul în eter.

Amin
Vulcan, 16 nov 2012    Simion Felix Marţian

luni, 12 noiembrie 2012

Universuri paralele


   La întrebarea:"Există Universuri paralele?", raspunsul este categoric DA. Există universuri paralele care,însă,nu au nici o legătură cu scenariile SF pe această temă şi nici cu teoriile „ştiinţifice"pe cât de îndrăzneţe pe atât de aberante.Aceste universuri nu sunt rodul unor imaginaţii înfierbântate ci ele există, reale,concrete,având coordonate spaţiale şi temporale. Paralelismul lor este dat de faptul că nu se interferează,ba chiar se ignoră reciproc.
       Un astfel de univers este format din oameni cu interese,preocupări,pasiuni comune,pasiuni care determină şi întreţin universul format.Aceste universuri nu se intersectează,dar nu este exclusă trecerea dintr-un univers intr-altul.
       Să privim,bunăoară,universul iubitorilor sportului.Aceşti oameni,practicanţi sau nu ai sportului,dar având în comun aceeaşi pasiune,au un univers al lor.Principala lor preocupare este urmărirea întrecerilor sportive,punerea la zi cu ştirile din presa sportivă,întâlniri şi discuţii pe această temă.Ei sunt la curent cu clasamentele,cu transferurile de jucători,cu evoluţiile şi preţurile lor.Consumă timp,energie,bani.Sunt bine informaţi şi totuşi ignoră faptul că mai există,de exemplu,literatură,cu cenacluri,simpozioane,premii literare.Acela este un alt univers.Paralel.
       Există un univers al iubitorilor muzicii.Alte topuri,alţi protagonişti,alte evoluţii.Ascultă muzică,culeg şi stochează informaţii,dar nu deosebesc un caras de un crap şi sunt de-a dreptul ignoranţi în privinţa momelilor şi a cârligelor de pescuit.Acelaşi paralelism,aceeaşi ignorare reciprocă.
        Aceste universuri nu au la bază doar pasiuni comune ci pot fi determinate şi profesional,geografic,etc.Numărul lor este foarte mare şi,oricum,nu mi-am propus să le trec în revistă ci să mă opresc asupra unuia:UNIVERSUL CREDINŢEI.Acest univers, deşi se formează  ca şi  celelalte,este unic în felul său,unicitatea lui fiind dată tocmai de ceea ce-l defineşte:CREDINŢA.
       Credinţa leagă acest univers de macrounivers şi de Creatorul său.În acest univers trăiesc toţi cei care au descoperit această legătură,toţi cei care au înţeles binecuvântata posibilitate de a comunica cu Creatorul,toţi cei ce-şi găsesc plăcerea în a-L lăuda pe Dumnezeu.
        Dar pentru că rolul celor ce trăiesc în acest univers este de a-L face cunoscut şi altora,se exclude din start alinierea la celelalta universuri,paralelismul cu ele.Acest univers al credinţei ,având drept coordonate adevărul şi viaţa,nu poate fi paralel decât cu el însuşi.Universurile paralele fac abstracţie unele de altele dar pentru că universul credinţei poartă în el adevărul,nu are dreptul să treacă neobservat.Universul credinţei trebuie să intersecteze toate celelalte universuri şi chiar dacă impactul va şoca,oamenii trebuie să cunoască adevărul.Abia pe urmă vor putea să decidă un eventual transfer în acest univers.Dar oamenii din toate universurile trebuie să ştie.Este o provocare pentru noi,cei din universul credinţei.Ce mai aşteptăm?
  Simion Felix Marţian

duminică, 11 noiembrie 2012

Armura lui Dumnezeu

Simion Felix Marţian
Tu pleci la luptă astăzi, cavalere,
Şi poate că ai temeri care dor
Dar, cu-ndrăzneală, Domnului Îi cere
Armura sfântă, care dă putere,
Şi-ai să sfârşeşti lupta biruitor.

Nu sângele şi carnea-ţi sunt vrăjmaşii
Ci-ai beznei veacului stăpânitori,
Dar tu, având în sfinţi înaintaşii,
Eşti echipat de Cel ce-ţi poartă paşii
Spre Ţara sfântă, dincolo de nori.

Având drept platoşă neprihănirea
Şi mijlocul cu adevăru-încins,
Nu vei ceda, nu te va-nvinge firea
Ci, credincios, îţi vei urma menirea,
Cea de învingător, nu de învins.

Cu râvna Veştii bune în picioare
Vei trece-obstacole de netrecut,
Iar când cel rău, în apriga-i turbare,
Va trage cu săgeţile-arzătoare
Vei fi imun sub al credinţei scut.

Ia, de asemeni, coiful mântuirii
Şi-n mână spada Duhului s-o ai,
Cuvântul sacru al Dumnezeirii
Care este esenţa nemuririi,
Şi intră în coloana pentru Rai.

Pleacă-ţi genunchii astăzi, cavalere,
Când pleci în bătălia pentru cer
Şi-n rugăciune cu-ndrăzneală cere
Armura sfântă, plină de putere,
Celui ce-i din vecii Armurier.

Amin
Vulcan, 5 sept. 2006    Simion Felix Marţian

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Robia Cărămidarului

Simion Felix Marţian
Frămânţi cu greu, cu multă trudă lutul,
Rob în Egipt, eşti greu înlănţuit;
Vieţii de rob tu nu-i ştii începutul
Că-n neguri e învăluit trecutul
Şi n-ai nici viziune spre sfârşit.

Din cărămizi făcute azi de tine
Se-nalţă case şi palate chiar,
Tu te mândreşti şi crezi că totu-i bine
Dar mâine casele vor fi ruine
Şi tu-ţi continui truda iar şi iar...

Te-nvârţi în cerc şi nu ai perspectivă
Căci nu durează ceea ce zideşti
Şi-această zbuciumare maladivă,
Luptându-te cu tot ce-ţi stă-mpotrivă,
Nu-ţi dă speranţa c-o să reuşeşti.

Ridică fruntea sus, cărămidare,
Îndreaptă-ţi trupul chinuit din greu
Şi, aţintind privirile în zare,
Porneşte astăzi spre eliberare,
Prin Marea Roşie, cu Dumnezeu.

Cu El nici marea nu mai e adâncă
Şi nici pustiul nu e arzător,
Căci Apa Vieţii o vei bea din Stâncă
Şi alte bucurii urma-vor încă,
De ai un ghid în stâlp de foc şi-n nor.

Ţara promisă te aşteaptă-n zare,
Te-aşteaptă frumuseţi de nedescris;
Acesta-i drumul tău, cărămidare,
Nu mai sta rob căci tu eşti de neam mare,
Nu mai sta-n cumpănă, tot nedecis.
*****
Frămânţi cu greu, cu multă trudă lutul
Şi truda se preface-n cărămizi;
Vieţii de rob tu nu-i ştii începutul
Dar poţi, prin har, să îţi ignori trecutul
Şi viitorul astăzi să-l decizi.

Amin
Vulcan, 28 aug. 2006     Simion Felix Marţian

vineri, 9 noiembrie 2012

Resurse creștine

Simion Felix Marţian
Veniţi cu-ndrăzneală, stimaţi invitaţi,
Cămările Domnului de hrană sunt pline,
Fiţi fără sfială, luaţi şi gustaţi
Din ce vă oferă "Resurse creştine".

Metafore prinse în stihuri fierbinţi
Sunt gata durerea din inimi să-aline,
Cuvinte-nţelepte şi sfaturi cuminţi,
Sunt toate aici la "Resurse creştine".

Acorduri ce-nalţă fiinţa spre cer
Şoptite în taină de strune divine,
Imagini aduse de vreun făclier,
Vă-aşteaptă în prag la "Resurse creştine".

Vă-mbie arome venind din Cuvânt
Când hrana, treptat, tot mai tare devine,
Crâmpeie de cer strălucesc pe Pământ
În sala de-ospăţ la "Resurse creştine".

De vreţi , cumva, masa să o-mbogăţiţi
Cu alte bucate, cu noi vitamine,
Sunteţi cu bagajele bine-veniţi,
E loc pentru toţi la "Resurse creştine".

Belşugul de har se revarsă şuvoi
Şi ambianţa-i a păcii depline,
Iar asta fiindcă alături de noi
E Însuşi Isus la "Resurse creştine".

Amin
Vulcan, 25/26 aug. 2006    Simion Felix Marţian

joi, 8 noiembrie 2012

Manifest III

Simion Felix Marţian
Suntem mai mult decât biruitori,
Căci noi luptăm sub steagul Celui care
A pus în noi pe Cineva mai mare
Decât acel ce lumii-i dă fiori.

Avem privirile ţintite-n sus,
Căci nu avem în noi un duh de frică
Şi nu suntem din cei care abdică,
Avându-L ca exemplu pe Isus.

Asaltul lumii pline de venin
Nu ne-a robit, oricât ar fi dorit-o,
Noi biruim prin Cel ce-a biruit-o,
Prin Cel ce ne-a-ndemnat să îndrăznim.

Chiar răul, noi prin bine-l biruim
Că-n întuneric biruie lumina;
Comoara noastră n-o prinde rugina
Şi nici nu arde ceea ce clădim.

Suntem mai mult decât biruitori
Şi-ntr-un final măreţ, apoteotic,
Noi vom mânca, într-un decor exotic,
Din pomul vieţii, dincolo de nori.

Amin
Vulcan, 25 aug. 2006   Simion Felix Marţian

miercuri, 7 noiembrie 2012

Manifest II

Simion Felix Marţian
Suntem de neam sfinţit, din Dumnezeu,
Şi, blazonaţi de sacra obârşie,
Stăm vertical, stăm demni, fără trufie,
Smeriţi, însă încrezători mereu.

Suntem copiii Celui Preaînalt,
Ai Celui ce-a făcut şi face încă 
Să curgă-n noi, când stăm lipiţi de Stâncă,
Tărie din tăria-I de bazalt.

Noi ţinem fruntea sus în încercări
Şi-n lupta cu ispita, cu păcatul,
Ştiind că Tatăl nostru, Împăratul,
Ne este scut, veghind de peste zări.

În bătălie nu ne bizuim
Pe tehnică de luptă, cai sau care,
Ci ne bazăm pe Numele Său mare
Şi-n Numele acesta biruim.

Suntem de neam sfinţit, din Dumnezeu,
Şi, onorând această ascendenţă,
Noi nu aducem nicicând reverenţă
Decât Părintelui din empireu.

Amin
Vulcan, 21 aug. 2006    Simion Felix Marţian