sâmbătă, 23 februarie 2013

Balustrada

Simion Felix Marțian
Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. (Ps.20:7)

Aflat pe o platformă, la-nălţime,
Desprins cu semeţie din obscur,
Simt siguranţa năvălind în mine
Privind la balustrada, prinsă bine,
Ce mă-nconjoară de jur-împrejur.

Deodată se produce-o clătinare
Şi mă întreb: de unde-o fi venind?
Alunec şi mă clatin pe picioare
Dar nu, nu sunt cuprins de disperare,
În jur e balustrada, pot s-o prind.

Dar balustrada - aoleu! - cedează
Şi împreună mergem în abis,
Sunt sufocat de-un sentiment de groază
Când, brusc, totul în jur se luminează
Şi mă trezesc. Ce bine că-i doar vis!

Învăţătura nu-i doar pentru mine,
De-aceea o împărtăşesc cu voi.
Gândeşte-te întotdeauna bine:
Pe ce te bizui în viaţă? Cine
Ţi-e sprijin totdeauna în nevoi?

Sunt mulţi cei ce se văd în siguranţă
Şi, amăgiţi, se cred la adăpost.
Din vârf privesc în jur cu aroganţă
Dar balustrada, falsa lor speranţă,
E iluzorie, e fără rost.

Protecţia ei e amăgitoare,
Prezenţa ei nu-ţi este de folos;
De vrei o siguranţă-n încercare
Nu sta pe balustrade-nşelătoare,
Vino la Stânca vieţii, la Cristos!

Amin
Vulcan, iunie 2007     Simion Felix Marțian

joi, 21 februarie 2013

Darurile lui Bețaleel

Simion Felix Marțian
"L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări..."(Exodul 31:3)

Când Domnului I-aducem închinare,
Îl lăudăm cu ceea ce-am primit:
În predică, în vers sau în cântare,
În rugăciuni fierbinţi, clocotitoare,
Şi toate-acestea într-un duh smerit.

Dar închinarea nu se mărgineşte
La pană, la arcuş sau la penel,
La rugi, la predica ce ne hrăneşte,
Ci, într-un tot cuprinzător, uneşte
Şi darurile lui Beţaleel.

Domnul a dat un duh de-nţelepciune
Şi energie-n braţul lucrător,
Să facem mii şi mii de lucruri bune
Şi să vedem cum prin a Sa minune
Căuşul palmei este roditor.

Ne închinăm cu mii de meşteşuguri,
Îl lăudăm cu braţele rodind,
De la computere până la pluguri,
Programatori sau strângători de struguri
Ne închinăm cu toate, mulţumind.

Părintelui I-aducem închinare
Cu tot ce-avem, căci toate-s de la El:
Cu rugăciune, versuri şi cântare,
Cu braţele, cu mintea sclipitoare,
Cu darurile lui Beţaleel.

Amin
Vulcan, mai 2007     Simion Felix Marțian

marți, 19 februarie 2013

Tobogan sau trambulină?

Simion Felix Marțian
Mă-ndeamnă-un tobogan la meditare
Cu scara sa ţâşnind spre vertical,
De unde-o coborâre-ameţitoare
Sfârşeşte într-o groapă, punct final.

Alte imagini stăruie-n lumină
Şi parcă-l văd aievea pe schior
În coborârea lui pe trambulină,
O coborâre transformată-n zbor.

Două ascensiuni stau să înceapă,
Urmate-apoi de două-alunecări:
Una se curmă însă brusc,î n groapă,
Iar cealaltă-ţi dă aripi spre zări.

Urcăm în viaţă, treaptă după treaptă,
Pe un traseu de zbucium şi de foc
Spre cota maximă, ce ne aşteaptă
Când anii împlinirilor se coc.

Urmează-apoi declinul biologic
Sfidând, netulburat, orice demers,
Marcat acut de gongul cronologic,
De o numărătoare-n sens invers.

Dacă alegi în viaţă toboganul,
În groapă vei sfârşi, neîndoios,
Dar trambulina-ţi poate da elanul
Spre cer, spre veşnicie, spre Cristos.

Pe tobogan coboară orişicine
Fără restricţii sau regulament,
Însă la trambulină, vezi tu bine,
Trebuie-o viaţă de antrenament.

Dar tu alege totuşi trambulina
Ca să te smulgi din lutul efemer,
E şansa ta să întâlneşti Lumina
Când vei fi propulsat de ea spre cer.

Amin
Vulcan, 14 mai 2007    Simion Felix Marțian

marți, 5 februarie 2013

Ai văzut fluturii?


Un nou val de scumpiri pare inevitabil în urma noii creşteri a preţului la combustibil. Efectul de seră apărut în urma poluării fără precedent se face tot mai simţit şi se măsoară în… dezastre. Teatrele de război ale lumii par să nu cunoască relaşul şi “succesul” lor se măsoară în… victime.                                                                                
Arunci iritat ziarul din mână şi privirea îţi rămâne pironită în zaţul întunecat, rămas în ceaşca de cafea pe care tocmai ai băut-o.Voiai să te relaxezi răsfoind ziarele de dimineaţă şi această avalanşă de ştiri alarmante te-a dat peste cap. Te întuneci ca zaţul pe care îl fixezi în continuare cu privirea, simţind cum toate astea se suprapun peste propriile tale probleme. Un telefon primit de la spital ţi-a adus la cunoştinţă că glicemia soţiei tale a crescut. Şeful ţi-a refuzat creşterea salarială solicitată. Întâlnirea cu dirigintele băiatului a fost plăcută dar ai aflat că “Einstein”, cum îi spun colegii puştiului tău, a lipsit de la ora de sport.
Zaţul care se usucă încet în ceaşcă te invadează, prin contact vizual, cu întuneric şi amărăciune. Nu poţi să localizezi durerea care te sfâşie, dar o auzi ţipând: Doamne, în ce lume trăim?
Hai, redresează-te! Este adevărat că pământul este apăsat de blestemul păcatului, dar lumea nu este nicidecum monocromă. Noi nu vedem decât lucrurile spre care privim, aşa că roteşte-ţi privirea în jur şi vei fi uimit de bogata paletă coloristică a lumii înconjurătoare.Şi încă ceva: până şi negrul cel mai întunecat este tivit cu culoarea speranţei, atunci când îţi pui încrederea în Domnul. Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioşii din Roma: ”Bucuraţi-vă în nădejde. Fiti răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.”(Rom.12:12)    
Încearcă să reevaluezi situaţia. Starea sănătăţii soţiei tale nu este tocmai cea pe care i-o doreşti, dar aminteşte-ţi de modul absolut miraculos în care a scăpat cu viaţă din accidentul de anul trecut. Şeful ţi-a refuzat, deocamdată, cererea de mărire a salariului, dar ai, totuşi, cel mai mare salariu din departament. Băiatul a chiulit, se pare, de la sport, dar cu câtă mândrie te-ai fotografiat alături de el când a câştigat la olimpiada de fizică. Până şi zaţul din ceaşca pe care nu încetezi să o priveşti, nu e altceva decât restul de la o cafea pe care ai băut-o cu plăcere.    
Credincioşii din Tesalonic erau îndemnaţi: ”Bucuraţi-vă întotdeauna” (1Tes.5:16),  “Rugaţi-vă neîncetat”(v17) şi ”Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (v18).   
Îndreaptă-ţi privirea spre binecuvântările lui Dumnezeu. Ai observat că s-au împrăştiat norii? Priveşte la frumuseţile care te înconjoară: arbori, păsări, flori, fluturi. Apropo: ai văzut fluturii anul ăsta???
Simion Felix Marțian

duminică, 3 februarie 2013

Clepsidra

Sunt două mii de ani de la Calvar,
De când cu-a Mielului divin jertfire,
Intrând în noua epocă, de har,
S-a-ntors clepsidra pentru omenire.

De-atunci nisipul curge lin, constant,
Tragic şi implacabil totodată;
Mai e puţin şi-acela e garant
Că vremea harului nu-i încheiată.

Încă se-aude, cu un dulce glas,
Isus chemând la El pe fiecare:
"Hai, foloseşte timpul ce-a rămas,
Încă mai poţi primi în dar iertare."

Priveşte la clepsidra cu nisip
Care în mod dramatic se goleşte,
Ai vrea s-o-ntorci din nou, dar nu e chip
Căci pentru oameni harul se sfârşeşte.

Nu aştepta acest deznodământ,
Încă mai e nisip, deci e speranţă,
Cristos mai umblă încă pe pământ
Şi în prezenţa Lui e siguranţă.

Cu firele scurgându-se-n abis
Te scurgi şi tu, dar El mâna-ţi întinde,
Cristos te vrea cu El în Paradis,
Nu ezita, acum de mână-L prinde.

Amin
Vulcan, apr. 2007    Simion Felix Marțian

sâmbătă, 2 februarie 2013

Alarmă

Simion Felix Marțian
Te văd senin, cu faţa luminată,
Şi chipu-ţi mulţumit e radios;
În inimă ai pacea minunată
Ce izvorăşte din Isus Cristos.

Priveşti în jurul tău cu bucurie
Când împarţi zâmbete şi mângâieri,
Având în inimă nădejdea vie
A unei veşnicii de primăveri.

Te simţi vegheat din ceruri cu iubire
Când îngerii-ţi acordă îngrijiri,
De-aceea, fiind plin de mulţumire,
Aduci ca jertfă sfântă, mulţumiri.

Eşti plin de clocot în frăţietate
Căci părtăşiei îi eşti dedicat,
În juru-ţi par a merge bine toate
Însă alarma, brusc, s-a declanşat.

Tu mergi, într-adevăr, spre fericire
Trecând Iordanul prin al crucii vad,
Dar nu priveşti cum gloatele-n orbire
Se-ndreaptă către moarte, către iad.

Spui că-i iubeşti, atunci... Cum? Nu te doare
Scrâşnitul, plânsul, chinul lor etern?
Nu te străbate o înfiorare
Şi un imbold de salvator fratern?

Tu ai găsit o masă-mbelşugată,
Cum poţi, atunci, să-i vezi murind flămânzi?
Îndrumă-i către cer şi, drept răsplată,
Ţi se vor consemna în cer izbânzi.

Ei fug orbiţi spre laţul luciferic
Dar tu, având lumina lui Cristos,
Poţi să îi smulgi acum din întuneric
Şi să-i conduci pe drumul glorios.

Nu-i voluntariat, este poruncă,
Ai fost ca salvator abilitat,
Deci nu mai sta, în valuri te aruncă,
Salvând şi tu, cum tu ai fost salvat.

De eşti senin şi plin de bucurie
Chiar după ce alarma a sunat,
Te dovedeşti zelos, şi-n veşnicie
Vei fi cu cei pe care i-ai salvat.

Amin
Vulcan, apr. 2007    Simion Felix Marțian