joi, 30 mai 2013

Semănătorul

S.F.Marțian
"Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească" (1 Cor. 3:6)

E tot mai grea pe umerii amiezii
Lumina-n falduri albe, de hlamidă;
Spre cer dă ochii verzi să şi-i deschidă
Grâul scăpat de mantia zăpezii.

Cel care-a semănat fără odihnă
Şi cu-o speranţă care nu se pierde,
Îşi umple acum inima de verde
Şi-şi savurează răsplătirea-n tihnă.

El a pus bob în cuibul cald, sub glie,
Căci rostul lui era însămânţarea
Şi-a aşteptat minunea, germinarea,
O taină izvorând din veşnicie.

De-acuma el şi-a domolit elanul
Căci sarcinile au fost împlinite,
Şi ridicând spre Domnul mâini trudite,
În rugă Îi încredinţează lanul.
***
Suntem chemaţi să pregătim "pământul"
În inimi aducând plugul iubirii,
Apoi în brazdele desţelenirii
Să semănăm, bob lângă bob, Cuvântul.

Să îl udăm cu toată-nsufleţirea,
Şi-apoi, în rugăciune-nflăcărată,
Să cerem la cerescul nostru Tată
Să dea El creşterea şi-apoi rodirea.
***
E tot mai grea pe umerii amiezii
Lumina generoasă, aurie;
Din lanul copt se-nalţă-o ciocârlie
Împrăştiindu-şi prin văzduh diezii.

Amin
Vulcan, 5.03.2008     Simion Felix Marțian

miercuri, 29 mai 2013

Iulian & Andreea (dedicație ,căsătorie)

IMG_0241
Iulian şi Andreea
E clocot viu, e nuntă la Vulcan,
Doi tineri îşi încep azi epopeea
Pe-al căsniciei necuprins ocean;
Priviţi-i: mirele e Iulian
Şi-alături e mireasa lui, Andreea.
Din frăgezimea tinereţii lor
Ei au ales în viaţă Calea bună,
Slujindu-I Domnului stăruitor,
Şi, pregătindu-I pentru viitor,
Domnul îi vrea de astăzi împreună.
Noi ştim, văzându-i azi îmbujoraţi,
Că îi uneşte-o dragoste fierbinte
Şi vor rămâne-n dragoste legaţi
Atâta timp cât ei vor fi purtaţi
Pe braţele Divinului Părinte.
De-aceea azi, dincolo de urări
Prin care le dorim doar cele bune,
De daruri pentru ei, de-mbrăţişări,
Dincolo de poeme şi cântări,
Să ne unim cu toţi în rugăciune
Şi Domnului să-I cerem pentru ei
Să-i înconjoare cu o pace sfântă,
Fiindu-le El scut în anii grei,
Şi astfel funia să fie-n trei:
Ei doi şi Cel ce-n veci binecuvântă.
Să aibă armonie în cămin,
Belşug şi multă, multă sănătate
Şi pentru ei şi pruncilor ce vin,
Acestea din al cerului preaplin
Căci Domnul nostru are, vrea şi poate.
Dacă-i Vulcanul astăzi un “vulcan”
Cu siguranţă dragostea-i scânteia
Ce-a declanşat în iureş, cu elan,
O sărbătoare-n care Iulian
Porneşte-n viaţă-alături de Andreea.
Amin
(Vulcan 25 mai 2013)    Simion Felix Marțian

sâmbătă, 25 mai 2013

Religia unică

S.F.Marțian
Din turla veacului răsună tare
Un clopot cu ecouri de abis
Chemând , din cele patru zări, popoare
La masa cu ghiveci de închinare,
La o religie de compromis.

Cu temele făcute de acasă
Şi-n geantă dumnezei la purtător,
Se instalează oamenii la masă
Şi fiecare mască, fals pioasă,
Poartă sub ea un negociator.

Timpul presează şi se scot în grabă,
Din teascul sincretismului, idei;
Moşind,  sunt toţi nerăbdători să vadă
Religia născută pe tarabă
Dintr-un amestec trist de dumnezei.

E circ grotesc dar fapta e cumplită,
Alarma sună dar pământu-i surd,
Şi-oricum ar fi, dorită, nedorită,
Această naştere e profeţită
Chiar de-ar părea scenariu absurd.

Falsa religie, prostituata
Ce va ademeni pe-ai lumii regi
Este aproape, este gata-gata
Să îşi întindă peste lume pata,
Să-mbete-n vinul ei popoare-ntregi.

Fiţi tari, voi cei care-aţi primit Credinţa
Şi v-aţi înveşmântat în straie noi!
Nu abdicaţi, predaţi-vă fiinţa
În mâna Celui ce dă biruinţa,
Ca să intraţi în slavă ca eroi.

Din turla vremii sună, lamentabil,
Chemarea la "ecumenism lărgit"
Însă Cristos nu este ajustabil
Şi crezu-n El nu e negociabil,
Iar noi suntem ai Lui pân' la sfârşit.

Amin
Vulcan, febr. 2008    Simion Felix Marțian

miercuri, 22 mai 2013

Cântă cocoşul...

S.F.Marțian
Cântă cocoşu-n noaptea de tăgadă,
Un cântec trist ce macină şi doare,
Şi-ale regretelor fierbinţi plămadă
Dă naştere la starea de spovadă
Ţâşnind cu-ale căinţelor izvoare.

Cântă cocoşu-n noaptea lepădării,
Iar cioburile-aducerii aminte
Se strâng redând imaginea trădării;
Cântă cocoşul cântecul chemării
La hotărârile de dinainte.

Cântă cocoşul cântecul trezirii
În noaptea neagră de apostazie
Când lepădarea-i straiul omenirii;
Cântă cocoşu-n ceasul aţipirii
Şi cântul lui rămâne mărturie.

Cântă cocoşul, lumea aţipită
În noaptea lepădării de credinţă
Mai poate auzi vocea şoptită:
Vino la turmă, oaie rătăcită,
Întoarce-te acum la pocăinţă !

Cântă cocoşul, bezna se răreşte
Bătută în argint de raza lunii
Şi câte-o conştiinţă se trezeşte,
Câte un Petru, trist, se mai căieşte :
M-am lepădat,dar iartă-mă, Rabuni !

Cântă cocoşul răscolind memorii,
Zvâcnind în conştiinţe vinovate,
Şi cântecul care aduce zorii
Cheamă din negură lepădătorii :
Veniţi acasă, Domnul e-n Cetate

Amin
Vulcan, ian. 2008      S.F.Marțian

marți, 21 mai 2013

Celui ce va birui...

S.F.Marțian
În suflete cuprinse de eclipsă,
De întuneric dezamăgitor,
Există-o teamă de Apocalipsă
Şi de mesajul ei prevestitor.

Există-o groază care stăpâneşte
În suflete cuprinse de furtuni,
Care nu văd că-n Carte străluceşte
Lumina marilor promisiuni.

Lumina răsplătirilor divine
Transformă noaptea temerii în zi,
Când din Cuvânt promisiunea vine:
„Voi da (...) acelui ce va birui."

Și-astfel divina binecuvântare
Curge peste acel biruitor,
Ce va vedea a raiului splendoare,
Mâncând din pomul vieţii roditor.

Un nume nou, o taină nepătrunsă,
Pe-o piatră albă scris, el va primi,
Iar hrană îi va fi mana ascunsă
În Chivotul etern, din veşnicii.

El va primi toiag de cârmuire
Cum Fiul de la Tatăl a primit,
Şi un luceafăr plin de strălucire
I se va da fiindcă-a biruit.

În haine albe, el, biruitorul,
Cu nume-n Cartea Vieţii de neşters,
Va fi mărturisit la Ziditorul
De-al Fiului îndurător demers.

Un stâlp va fi în Templul din mărire,
Cu Numele lui Dumnezeu pe el,
Al Noului Ierusalim, sfânta zidire,
Şi-un Nume nou pentru Divinul Miel.

Cu Domnul pe un scaun de domnie
Va sta biruitorul la sfârşit,
Aşa cum lângă Tatăl, din vecie, 
A stat şi Domnul, căci a biruit.

Ce perspectivă neasemuită
Pentru acela ce va birui!
Ce binecuvântare nesfârşită!
Ce har măreţ pentru măreaţa zi!

De-aceea mă întreb şi nu e chip să
Îmi pot răspunde satisfăcător:
De unde teama de Apocalipsă
Când poţi, luptând, să fii biruitor?

Veniţi cu toţii, lupta este mare
Dar cu Cristos mergând, vom izbândi
Şi vom primi în ceruri, cu onoare,
Răsplata..."celui ce va birui."

Amin
Vulcan, ian. 2008    Simion Felix Marțian

vineri, 17 mai 2013

Crosul mântuirii

S.F.Marțian
"Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg." (1 Cor. 9:26)

Departe de ambiţii distructive
Ce se-mpletesc adesea vanitos,
Departe de arene explozive
Şi neinclus în ştirile sportive,
Se desfăşoară cel mai mare cros.

A fost întâi jertfa imaculată,
Când codul morţii negre a fost spart,
Şi prin triumful Vieţii ne-a fost dată
O nouă şansă şi ne-a fost trasată
De pe Golgota linia de start.

Prin jertfă ne-a fost dată mântuirea,
Un dar ce-aşteaptă să îl acceptăm
Şi către cer, unde e moştenirea,
Plini de speranţă aţintind privirea,
Peste obstacole să alergăm.

Noi nu suntem rivali în alergarea
Spre ţinta noastră dincolo de nori,
Căci toţi acei ce-au înţeles chemarea
Şi-şi vor sfârşi cu bine alergarea
Vor fi încununaţi ca-nvingători.

De-aceea ne-aplecăm ades pe cale
Să-ntindem mâna celui ce-a căzut
Şi cu-ale dragostei frăţeşti petale
Să-l mângâiem, legând rănile sale,
Ducându-l pe traseul început.

Având în suflet dor şi mântuire,
Plini de speranţă alergăm la cros
Şi trecem peste toate, cu-ndârjire,
Ştiind că ne aşteaptă la sosire
Cel ce-a dat startul, chiar Isus Cristos.

Amin
Vulcan, 2 nov. 2009      S.F.Marțian

joi, 16 mai 2013

Pietre vii

S.F.Marțian
“Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:22)
 
Găsim în Cronici vremea glorioasă
Dintr-un trecut ce-l evocăm mereu,
Când Domnului I s-a zidit o casă
Strălucitoare şi maiestuoasă,
O casă Numelui lui Dumnezeu.

Se construia cu-atâta armonie
Că pietrele se-aliniau, cuminţi,
În strai de cedru şi de veşnicie
Şi-n lemn, sculptaţi cu multă măiestrie,
Prindeau parcă viaţă colocinţi.

S-au înrolat să întregească lotul,
Şi lemnul de măslin şi chiparos
Şi-apoi s-a-nveşmântat în aur totul,
Iar când în Templu s-a adus chivotul
S-a coborât şi slava-ntr-un nor gros.

Când jertfa s-a adus ca închinare,
Ca drum înspre etern din efemer,
Pământul căuta spre înălţare
Iar cerul îi venea-n întâmpinare
Căci focul pe altar venea din cer.
***
Dar a venit şi crucea dintre ere
Cu-ai mântuirii ai speranţei zori
Când Mielul profeţit, dus la tăiere,
A fost jertfit, o jertfă care cere
În duh şi-n adevăr închinători.

Cu Mielul sfânt, cu Piatra lepădată
Suntem zidiţi şi noi, ca pietre vii
Într-o clădire bine închegată,
Un Templu sfânt, o Casă minunată
Pentru Părintele din veşnicii.

Aliniaţi la Piatra unghiulară,
Având în zid un rost, având un loc,
Să dăm lumină lumii de afară
Iar pentru jertfe, ca odinioară,
Să-I cerem Domnului din ceruri foc.

Amin
Vulcan, 21 oct. 2009

sâmbătă, 11 mai 2013

Ringul

Simion Felix Marțian
Tu ai în tine pacea lui Cristos
Dar duci o bătălie ne-ntreruptă.
Chiar dacă pare, nu-i un paradox
Căci vieţuind în mediu duşmănos
Obţii divina pace doar prin luptă.

Când ţi-ai ales drumul hotărâtor
Care te-ndepărtează de osândă,
Tu ai intrat în ring ca luptător,
Având un inamic necruţător,
Însă având şi şanse de izbândă.

Văzând echipamentul luminos
Cu-ale formaţiei divine steme,
Duşmanul tău devine furios
Căci vede-n tine chipul lui Cristos,
Coşmarul său de dincolo de vreme.

În faţa Lui pierdut-a la Calvar
Şi vrea ca-n toţi ai Săi să se răzbune;
Nu-i da această şansă, luptă dar,
Vei birui şi azi, şi mâine iar,
Căci galeria stă în rugăciune.

Nu te lăsa trântit jos la podea,
De pe genunchi îndată te ridică,
Respiră rugăciuni şi vei vedea
Cum vei fi întărit în lupta grea
Căci duhul tău nu e un duh de frică.

Duşmanul te loveşte bestial
Şi  fiecare lovitură doare,
Tu îl respingi, te-mpotriveşti  total,
Şi când sunând se-aude-un gong  final
Tu eşti victorios, eşti în picioare.

În sală întunericuri se sting
Căci din zenit lumina curge-ntruna,
Tu te înalţi învingător în ring
Dar nu centuri, ca premiu, te încing
Căci biruind, răsplata ţi-e cununa.

Amin
Vulcan, nov. 2007     Slmion Felix Marțian

joi, 9 mai 2013

Sonet de mai

Simion Felix Marțian

Şi-a pus iar flori pe haină calendarul
Şi verde mult, ce bulucit adastă
La poarta dinspre cald a zilei, vastă,
Unde pe corzi de mai cântă bondarul.
Cu ochii sorb imaginea fantastă
Şi văd salcâmi înmiresmând florarul
Când picură, ca un prinos, nectarul,
Din floarea ce-şi răsfrânge buza castă.
Mi-e cald şi mi-e salcâm şi mi-e subţire
Simţind profund cum mă-ncolţeşte zborul
Cu luna mai în dulce contopire
Şi cum din toate izbucneşte corul,
Din inima mea devenind psaltire
Cânt cu zidirea, laud Ziditorul.
Vulcan, mai 2012     Simion Felix Marțian