S-a ridicat Istoria-n picioare
La început de iarnă și de veac,
Și-a decretat, maiestuoasă-n frac:
”De azi Carpații nu mai sunt hotare!”
”Căci pe a Daciei străveche vatră
Ceea ce astăzi voi numiți Carpați
Sunt mâini de fați întinse către frați,
Îmbrățișare milenară-n piatră.”
Acest ucaz menit s-alunge ulii
Și norii de pe cerul românesc
A strâns, într-un elan sărbătoresc,
Pe fiii Țării-n poala Albei Iulii.
Și unde a intrat Mihai Viteazul
Cu tot alaiul său voievodal,
Intra acum, la fel de tiumfal,
Poporul ce-și scotea din jug grumazul.
S-a-nfăptuit atunci Marea Unire
Pe care astăzi o sărbătorim,
Dar o perpetuăm doar când trăim
Uniți cu toți în cuget și simțire.
S-au dus acei ce-au fost pe metereze,
Dar idealul lor e-n noi mereu,
Când ne rugăm cu toți lui Dumnezeu
Ca Țara-n veci s-o binecuvânteze.
Și-I mulțumim că România-i mare
Și că în viitor la fel va fi
Prin sfântă voia Lui, și că-ntr-o zi
S-a ridicat Istoria-n picioare!
Amin
Vulcan, 27 noiembrie 2014
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
marți, 25 noiembrie 2014
Iarna iubirii
”Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” (Matei, 24:12)
Se-aude prin ramuri al iernii prolog
Cu vaiere lungi și stridente,
Și ursu-și împinge tăcerea-n bârlog
Trăind izolări... recurente.
E frigul aievea? Miroase a frig?
Călcând prin tăceri pân-la gleznă
Îi dăm obstinați neiubirii câștig.
Lăsând dialogul în beznă.
Grilaje de fier ridicăm între noi,
Scrâșnind în țâțâna neunsă,
Și-având iarnă-n suflet privim înapoi
Spre dragostea tot mai ascunsă.
Ne strângem comori, ne iubim în oglinzi,
Dar n-avem spre alții iubire,
Și mâinile-ntinse de cei suferinzi
Rămân atârnate-n râvnire.
Răcelii de gheață îi suntem captivi
Și lanțul acesta ne ține,
Dar încă se poate să fim afectivi,
Iubirea nu-i toată ruine.
Nu-i dragostea toată atinsă de ger,
Căci ea-i de divină sorginte,
Iar Cel ce-i iubire revarsă din cer
Spre inimi torentu-I fierbinte.
E iarna iubirii, când focuri se sting,
Dar dragostea încă e vie
În fiii luminii, când ceru-l ating
Cu ruga din inimi, solie.
Amin
Vulcan, 24 noiembrie 2014
Se-aude prin ramuri al iernii prolog
Cu vaiere lungi și stridente,
Și ursu-și împinge tăcerea-n bârlog
Trăind izolări... recurente.
E frigul aievea? Miroase a frig?
Călcând prin tăceri pân-la gleznă
Îi dăm obstinați neiubirii câștig.
Lăsând dialogul în beznă.
Grilaje de fier ridicăm între noi,
Scrâșnind în țâțâna neunsă,
Și-având iarnă-n suflet privim înapoi
Spre dragostea tot mai ascunsă.
Ne strângem comori, ne iubim în oglinzi,
Dar n-avem spre alții iubire,
Și mâinile-ntinse de cei suferinzi
Rămân atârnate-n râvnire.
Răcelii de gheață îi suntem captivi
Și lanțul acesta ne ține,
Dar încă se poate să fim afectivi,
Iubirea nu-i toată ruine.
Nu-i dragostea toată atinsă de ger,
Căci ea-i de divină sorginte,
Iar Cel ce-i iubire revarsă din cer
Spre inimi torentu-I fierbinte.
E iarna iubirii, când focuri se sting,
Dar dragostea încă e vie
În fiii luminii, când ceru-l ating
Cu ruga din inimi, solie.
Amin
Vulcan, 24 noiembrie 2014
marți, 18 noiembrie 2014
După votare
”...să faceți rugăciuni...pentru împărați și pentru toți
cei ce sunt înălțați în dregătorii...”(1 Tim 2:1-2)
În țara mea cu brațe de Carpați
Tivită-n unduiri danubiene,
Cu ochi de iezere, adânci, curați,
Clipind sub ale brazilor sprâncene,
S-a-ncins văzduhul toamnei ca nicicând,
Sfidând și zgribulirile nocturne,
Când fiii ei, mânați de-același gând,
S-au dus cu-nflăcărare către urne.
Cei de aici, dar și acei plecați,
În frigul toamnei au votat fierbinte,
Și astfel dintre cei doi candidați
A fost ales al țării Președinte.
Nu s-a votat la fel, și e firesc,
Dar acest fapt n-am vrea să ne dezbine,
De-aceea toți, spre binele obștesc,
Alesului să îi urăm de bine.
Adesea unitatea-i lucru greu,
Dar cauzele noastre sunt comune,
De-aceea astăzi către Dumnezeu
Să înălțăm cu toți o rugăciune!
Și peste țară și alesul ei
Să cerem astăzi binecuvântare,
Și astfel vom învinge anii grei
Căci Dumnezeul nostru este mare!
Români de-aici și dragi români plecați,
Ați fost la vot; de-acum...tot înainte!
Însă în rugăciuni să nu uitați
De țara noastă și de Președinte!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 18 noiembrie 2014
luni, 17 noiembrie 2014
luni, 10 noiembrie 2014
Căsătorie: Ioan și Tabita (Dedicație)
Ioan și Tabita
(Vulcan, 8 noiembrie 2014)
E sărbătoare astăzi la Vulcan,
Timpul marcând în calendar clipita,
Și-ntr-un decor floral și diafan
Vedem aici pe mirele Ioan
Alături de mireasa lui Tabita.
Suntem uimiți cum drumurile lor
S-au întâlnit pe un pământ iberic,
Dar știm că nu-i nimic întâmplător
Și drumul lor comun spre viitor
Iubind îl vor împodobi feeric.
Noi îi vedem frumoși, surâzători
În bucuria lor copleșitoare,
Dar cum pe cerul vieții sunt și nori
Să cerem din divinele comori
Și scut la greu și sfântă îndrumare.
Căci bucurându-se de scut divin
Și stând mereu de Dumnezeu aproape,
Ei vor avea și pace în cămin
Și binecuvântări cerești din plin,
Iar lacrimi nu vor stărui în pleoape.
De-aceea pentru ei, prin rugăciuni,
Să-I cerem Domnului acestea toate,
Ca rămânând în El, curați și buni,
Să-i însoțească-n viață cu minuni
Căci Dumnezeul nostru veșnic poate!
Din Alba Iulia și din Vulcan
Suntem la nuntă azi, cu bucurie,
Alături de Tabita și Ioan,
Dorind ca-ntr-un decor nepământean
Să fim cu toți nuntași și-n veșnicie.
Amin
Simion Felix Marțian
duminică, 9 noiembrie 2014
miercuri, 5 noiembrie 2014
Corul Bis.Filadelfia Petroșani – Poem ”Vine Isus”
02.11.2014 Bis.Penticostală Filadelfia Petroșani
Dirijor Nelu Coman
Poem adaptat pe versurile poetului Simion Felix Martian
Cu participarea poetului
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
La vot, români!
S-a-nstăpânit iar bruma peste tot
Si, totuşi, toamna pare-a fi fierbinte,
Căci urnele-s încinse pentru vot
Şi-ncinşi românii-s pentru Preşedinte.
Si, totuşi, toamna pare-a fi fierbinte,
Căci urnele-s încinse pentru vot
Şi-ncinşi românii-s pentru Preşedinte.
O listă lungă, da, o listă grea
Îi stă alegătorului-nainte,
Dar dintre ei doar unul va putea
Să fie-ales în ţară Preşedinte.
Îi stă alegătorului-nainte,
Dar dintre ei doar unul va putea
Să fie-ales în ţară Preşedinte.
Avem un drept şi-o să-l exercităm
Privind trecutul cu luare-aminte,
Şi-un viitor la care aspirăm,
Votând pe cel mai bun ca Peşedinte.
Privind trecutul cu luare-aminte,
Şi-un viitor la care aspirăm,
Votând pe cel mai bun ca Peşedinte.
Veniţi la urne toţi, încrezători,
Punând în vot şi inimă şi minte,
Căci somnul raţiunii, deseori,
Naşte coşmar în loc de Preşedinte.
Punând în vot şi inimă şi minte,
Căci somnul raţiunii, deseori,
Naşte coşmar în loc de Preşedinte.
Ştiind că peste toate-i Dumnezeu
Şi că primează-n viaţă cele sfinte,
Să cerem de la El mereu, mereu,
Lumină când votăm un Preşedinte.
Şi că primează-n viaţă cele sfinte,
Să cerem de la El mereu, mereu,
Lumină când votăm un Preşedinte.
Avem valori şi vrem să le-apărăm
Pe drumul României înainte,
Aşa că, fraţi români, să ne rugăm
Azi pentru viitorul Preşedinte!
Pe drumul României înainte,
Aşa că, fraţi români, să ne rugăm
Azi pentru viitorul Preşedinte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)