marți, 29 decembrie 2015

La cumpăna anilor

Cu şuierat prelung, scrâşnind din roţi
Se-opreşte o clipă trenul vieţii-n gară,
O clipă doar însă-i de-ajuns să poţi,
Privind traseul, harta, să socoţi
De eşti pe drumul de odinioară.

În gară-i forfotă, turişti puhoi,
Şi-ofertele turistice te-mbie
Cu noi trasee, cu tentaţii noi,
Dar tu priveşte-o clipă înapoi
Şi-apoi în faţă, către veşnicie.

Traseul trebuie să fie drept
Căci din Cuvânt s-a folosit dreptarul,
Tu dovedeşte deci a fi-nţelept,
Tentaţiilor dârz să le ţii piept
Căci ai bilet şi-i achitat cu harul.

Drumul spre cer nu-i nicidecum uşor
Căci nu e defilare-n strai de gală
Şi nici nu străluceşte prin decor,
Însă-l asigură pe călător
De fericire-n staţia finală.

E un drum drept, cum alte drumuri nu-s,
Ducând spre ţintă fără ocolire,
E calea sigură ce duce Sus
Şi prin această Cale, ce-i Isus,
Suntem îndreptăţiţi la moştenire.

În gara dintre ani, priveşte, vezi
Cum linii se-ntretaie, cum e cazul,
Este momentul să analizezi
De eşti pe calea bună, şi de crezi
Că nu-i aşa, mai poţi schimba macazul.

Amin
Vulcan, 29.12.06     Simion Felix Marţian

joi, 24 decembrie 2015

Crăciun românesc

Se-anină țurțurii de calendar
Și ultima sa filă stă să cearnă
Omăt, când caii crivățului, iar,
Mușcă zăbala, nechezând a iarnă.
O fi zăpadă și prin alte țări,
La fel de rece și de…luminoasă,
Dar scârțâitul ei nu-i nicăieri
Cum este al omătului de-acasă.
Până și zurgălăii de la cai,
Și lemnul când, mușcat de ger, trosnește,
Sună la noi, pe-acest picior de plai,
Ca nicăieri în lume: românește!
Dar decât toate astea mai presus ,
Chiar steaua magilor, ce luminează
La sărbătoarea Pruncului Isus,
Tot românește ne îmbrățișează.
Căci chiar dacă Pruncul sărbătorit
Prin Naștere pământu-ntreg cuprinde,
Niciunde nu-i mai călduros primit
Ca-n țara ce grăiește prin colinde.
Veniți români acasă de Crăciun,
Acel „acasă” care se cunoaște
Prin „mai frumos”, „mai luminos”, „mai bun”,
Și toți să colindăm „Cristos se naște…”
Simion Felix Marțian

miercuri, 23 decembrie 2015

Omisiune în Gazeta de Betleem

De multe veacuri setea arzătoare,
Mocnind în spuza vremurilor, greu,
Tânjea după izvor, după răcoare;
Era nevoia vie de-mpăcare
A omenescului cu Dumnezeu.

De multă vreme aştepta pământul
Să se deschidă punte către cer,
Legând astfel teluricul cu Sfântul
Cum din vechime glăsuia Cuvântul
În prorocii ţesute în mister.

Când vremea s-a-mplinit, ca-n scrisul filei,
Divinul într-un Om S-a întrupat
Venind din cer cu revărsarea milei,
Dar pe pământ nici n-a fost „ştirea zilei”
Şi nici în clasamente n-a intrat.

Au fost doar turmele sub clar de lună
Şi , lângă ele stând, nişte păstori,
Când a venit din ceruri vestea bună;
N-au fost nici scribi,nici cronicari să spună
Că au sosit ai mântuirii zori.

Se derulau alte evenimente,
Erau şi-atunci, ca azi, mondenităţi.
Salvarea-n faţa morţii evidente
Nu părea ştire pentru clasamente,
Nu putea trece la priorităţi.

S-a dezbrăcat de cer Dumnezeirea
Venind în ieslea devenită pat
Să scape de la moarte omenirea;
Un fapt uluitor, sfidând gândirea,
Şi totuşi ocolit, netrâmbiţat.

Se urmăreşte şi acum, tenace,
Al senzaţionalului miraj,
Însă Isus e „ştirea”despre pace
Iar ce-i spiritual nici azi nu face
Şi nici atunci nu a făcut... tiraj.

Primiţi azi vestea bună, mântuirea,
Chiar dacă nu e ştire pentru top:
În iesle-a poposit Dumnezeirea
Şi-I mai vedem şi astăzi strălucirea,
Dar nu cu ochi de gazetar miop.

Amin
Vulcan, dec. 2008    Simion Felix Marţian

duminică, 20 decembrie 2015

Dor de Efrata

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2)

Văzduhu’i plin de strune de argint
Din care curg neîncetat colinde
Pe raza lunii prinsă- n hiacint
Şi, din al veşniciei labirint,
Istoria ascultă şi se-aprinde.

Simte venind din zorii ei fiori
Pe imemoriale portative,
Cântări de îngeri, glasuri de păstori
Vibrând sub cerul nopţii până-n zori
Prin ale terebinţilor ogive.

Era-nceput de ev în Betleem,
Venea Dumnezeirea la Efrata
Într-un demers dramatic şi suprem,
Iar pământenii, într-un gest extrem,
Ca primitori, I-au oferit…poiata.

A fost smerirea până la pământ,
Când ieslea a îmbrăţişat Divinul
Şi când, luând teluricul veşmânt,
Pruncul păşea în Noul Legământ
Ca să-i croiască omului destinul.

O noapte sfântă, noapte de cântări
Din stele scânteind în constelaţii,
O noapte ce transcende timp şi zări
Trecând prin inimi, sentimente, stări
A mii şi mii de alte generaţii.

Şi cântul de atunci, astăzi colind,
Îmi reaprinde dorul de Efrata
Şi, către ieslea de atunci privind,
Vreau acest dor fierbinte-n stih să-l prind,
Din care să vibreze: Maranata!

Amin
Vulcan, 16 nov 2012    Simion Felix Marţian

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Betleem-Casa pâinii

Din vremea când şi David păstorea
Erau în Betleem păşuni şi turme,
Iar păstoritul se perpetua
Prin generaţii de păstori sadea,
Călcându-şi unii altora pe urme.

Dar cei aleşi, cei binecuvântaţi
În noaptea care-şi înstela decorul,
Au fost acei de îngeri vizitaţi
Şi primii dintre oameni, înştiinţaţi
Că S-a născut, între păstori, Păstorul.

Încă din vremea când Boaz ara
Punând sub brazdă spicele de mâine,
Iar Rut printre secerători cânta,
Mereu la Betleem se unduia,
Râzând în soare, un ocean de pâine.

Dar dintre toţi aceşti cultivatori
Cu secera în prelungirea mâinii,
Doar unii au avut acest favor,
De a putea vedea cu ochii lor
Cum Pâinea S-a născut în Casa pâinii.
***
A fost o vreme, timpul crucial,
Iar Betleem a fost un loc anume,
Dar de atunci, ca un favor total,
Privim la naştere în mod egal
Căci e un Betleem întreaga lume.

Zilnic se naşte-n inimi noi Isus,
Când imnul dragostei îşi cântă nota.
Primeşte-L şi tu-n inimă, supus,
Ca să porneşti cu El pe-un drum, doar dus,
Din Betleem la cer, via Golgota.

Amin
Vulcan, dec. 2007

miercuri, 2 decembrie 2015

A fi, a nu fi...intelectual?

A fi sau a nu fi cu relevanță
Este mai mult decât hamletian;
Nu existența-i pusă în balanță
Ci rostul ei, dincolo de substanță,
Cu spiritul în clocot de vulcan.

De-aceea când tendințele prezente
Se-ndreaptă spre gândire de „angro”
Luând idei de-a gata, invadente,
Cu neuronii-n „dolce farniente”,
Alarma sună tragic: încotro?

Când „a gândi” e tot mai mult povară
Iar „coppy paste” devine leitmotiv,
Dilema-ncepe mai acut să doară
Și ne-ntrebăm, pentru a câta oară:
A fi sau a nu fi mai creativ?

Avem în noi acest imens tezaur
Cu etichetă simplă: in-te-lect,
Și folosind resursele-i de aur
Omul poate să fie meșter faur,
Un proiectant, nu parte din proiect.

Purtăm, genetic, ce ne-au dat părinții
Din vistieria lor fără egal,
Dar fără o gimnastică a minții
Uităm semnificația sorginții
În drumul omului spre ideal.


Să ne-adresăm azi noii generații
Cu un mesaj lucid, convingător,
Și nu drapat cu fast de disertații,
Căci noi avem aceste obligații
De a trasa în viață drumul lor.

Un drum pe care spiritul să fie,
Prin multele-i valențe, crucial,
Și din dilema arzătoare, vie,
Să mai rămână doar, ca o făclie:
A fi în viață intelectual!

Simion Felix Marțian

Vulcan, 25 noiembrie 2015

Poezie dedicată evenimentului: A fi…sau…a nu fi…intelectual? ,organizat, la Vulcan de către Asociaţia Eu şi Tu pentru Vulcan pe data de 25 noiembrie 2015, începând cu orele 16 la Cinematograful din Vulcan unde a avut  loc o întâlnire pentru “omul creator”, “omul activ”, “omul social” şi  “omul zilelor noastre”. Casa ProUrbis va fi unul dintre partenerii acestei asociaţii în cadrul unor proiecte naţionale şi internaţionale.
“Avem un protocol de colaborare cu asociaţia Eu şi Tu pentru Vulcan în vederea unor colaborări în viitoare proiecte interne şi internaţionale. Noi am fost la un eveniment spectacol care a avut loc  la cinematograful din Vulcan. Vom discuta despre aceatsă colaborare  dintre cele două asociaţii”,  a declarat Eduard Wersanski, preşedintele Casa ProUrbis.

Evenimentul din 25 noiembrie organizat de asociatia noastra in parteneriat cu Primaria Muncipiului Vulcan, si-a atins scopul.
Cinematograful Luceafarul a reunit pentru mai bine de 3 ore un numar mare de prieteni, colaboratori, reprezentanti ai comunitatii noastre care au participat cu gandul si cu sufletul la tot ceea ce am urmarit sa le daruim.

Un eveniment spectacol realizat in mod voluntar cu sprijinul unui numar mare de prieteni carora le multumim.
Ileana Berchi si clopoteii ei de argint, Francisc Nemeth, Dorel Schiopu, Andrei Schiopu, Fane Abradoaie, Dorulet, Doru Posus, trupa Teathron, Martian Simion.
Eveniment realizat in parteneriat cu Primaria Municipiului Vulcan.