joi, 29 iunie 2017

Copii răpiți

Se-ntoarce Europa-n Evul Mediu,
Când se răpeau de lângă mame prunci,
Și căutăm la boala ei remediu
Dar boala-i mai perfidă ca atunci.
Azi hoții se îmbracă-n legi smintite
Punându-și nimb de înger păzitor,
Dar ne strivesc copiii sub copite
Când călăresc peste destinul lor.
Sub masca unei griji exagerate
Dau lecții de iubire la părinți,
Dar sunt perverși cu minți întunecate
Și scopul lor este vădit: arginți!
Imuni la plânsul dureros de mame,
La strigătul copiilor imuni,
Ei sunt acei ce declanșează drame,
Dar noi ce facem astăzi, oameni buni?
Strigăm, strigăm, dar nu ne-aud „mai marii”
Crezând că suntem buni numai la vot,
Că-ți vine să-i crezi una cu tâlharii,
În cârdășie la acest complot.
Părinți ce-și plâng în greva foamei drama,
Ca formă disperată de protest,
Văd plugul urii înfigându-și lama
În omenia pusă la arest.
Dar pentru că pe noi încă ne doare,
Să cerem Celui ce a dat copii,
Prin rugăciuni fierbinți, stăruitoare,
Să curme El aceste tragedii.
Stimați creștini, să ne-arătăm iubirea,
Să arătăm că suntem solidari,
Cerând din Cerul slavei izbăvirea,
Căci Dumnezeu e peste demnitari!
Și de la El familia e sfântă,
Și de la Dumnezeu avem copii,
Și tot cu El se iau acum la trântă
Acei ce fac averi din a-i răpi.
Revarsă, Doamne, sfânta-Ți îndurare
Și-ascultă rugăciunile fierbinți
Ce se-mpletesc cu lacrimile-amare;
Redă copiii, Doamne, la părinți!
Se-ntoarce Europa-n Evul Mediu,
Răpind copiii ca un mitic zmeu,
Dar, dragi părinți, în tot acest asediu
Să nu uitați: cu noi e Dumnezeu!
Simion Felix Marțian
Vulcan, iunie 2017

vineri, 23 iunie 2017

Alex și Alexandra (Dedicație căsătorie)



Alex și Alexandra
(Vulcan, 18 iunie 2017)

Zidirea toată este prin Cuvânt,
E prin acel primordial: „Să fie!”,
Iar peste toate, ca deznodământ,
L-a pus pe om, făcându-l din pământ,
Pe care l-a-mplinit dându-i soție.

Așa-a fost în Eden, și tot așa
Familia își va urma cărarea:
Mereu un țel, mereu un „el” și-o „ea”,
Cum astăzi Alex și-Alexandra sa
Pornesc primindu-și binecuvântarea.

Ei și-au dorit să aibă un cămin,
Un cuib în care să își țeasă anii,
Iar Cel din veșnicii, Tatăl divin,
I-a însoțit, scriindu-le-n destin
Un drum pe hărțile Marii Britanii.

S-au întâlnit crezând în rugăciuni
Și în răspunsul dat din cer de Tatăl,
Iar când ai dragostei aprinși cărbuni
Dau vâlvătăi, se-nfăptuiesc minuni,
Căci rezultatul este-aicea, iată-l!

Tineri frumoși privind spre viitor
Fără îngrijorare, fără teamă,
Căci astăzi viața, căsnicia lor,
Le-ncredințăm Celui ocrotitor,
Al cărui Nume peste ei Se cheamă.

Lasă din ceruri binecuvântare,
Și-alături, Doamne, veșnic să le fii,
Belșug toarnă pe-a vieții lor cărare,
Viață pe care, ca o-ncununare,
Să le-o-nflorești Tu, Tată, cu copii.

Ne bucurăm cu ei, la nunta lor,
La startul vieții lor de căsnicie
Pe-un drum pe care li-l dorim ușor,
Știind că vom nunti și-n viitor
La nunta Mielului, în veșnicie.

Simion Felix Martian

joi, 8 iunie 2017

Sonet de iunie

Vioara 1

Purtând solstițiul ca pe o hlamidă
Bătută cu cireșe de rubin,
La țărmul verii, de lumină plin,
Adastă luna iunie, candidă.
Se-ascunde curcubeul, clandestin,
Prin iarba sărutată de acridă,
Și muzica prin păsări e fluidă
Și-n greieri acordați în sol senin.
Mă invadează vara, por cu por,
Și-n flori de câmp cu puf de reverie
Îmi pregătesc o pistă pentru zbor,
Să mă înalț, pe-aripi de poezie,
Cu închinarea mea spre Creator:
Mărire Ție-n veci, mărire Ție!
Simion Felix Marțian
Vulcan, 3 iunie 2017

joi, 1 iunie 2017

Isus și ziua copiilor


pizap.com14962193742941
Nu, nu este vorba de o sărbătoare în care reflectoarele atenției generale să fie îndreptate spre copii. Așa cum este astăzi. Sau ar trebui să fie. Dar nu o atenție determinată de calendar, ci o preocupare sinceră, temeinică și permanentă pentru cei cărora le vom încredința, ca pe o ștafetă, greutatea planetei.
În Israelul secolului întâi nu exista o astfel de sărbătoare. Vorbim însă despre Isus și ziua copiilor, pentru că a fost o zi în care Învățătorul le-a acordat o atenție specială. Nu pentru că nu i-ar fi iubit și până atunci, dar a fost o zi în care a văzut că sunt împiedicați să se apropie de El. De Cel care poate da binecuvântare.
I-a binecuvântat pentru veșnicie, dar ne-a lăsat și îndemnul cu valabilitate perenă: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți!” (Matei, Marcu, Luca). A fost ziua lor, prin această întâlnire, o zi care s-a eternizat prin edictul pronunțat.
Ziua Copilului, așa cum e sărbătorită astăzi, mi-a readus în vizor ziua de atunci. Și îndemnul lui Isus, despre respectarea căruia…
Interesul omului contemporan pentru lucrurile spirituale este în scădere vertiginoasă, spre dispariție. Dar există încă, deși uneori doar în formă latentă. Există însă, atunci când vrei să le vorbești copiilor despre Isus, o izbucnire de revoltă: „Asta-i îndoctrinare! Lăsați copiii să crească, și atunci vor decide dacă sunt interesați de Isus!”
N-am fi surprinși dacă aceste reacții ar veni din lumea musulmană. Sau hindusă. Sau… Dar este realitatea lumii creștine. Sau mai degrabă… „creștine”. Oameni buni, treziți-vă! Nu există binecuvântare decât în numele Lui. Dacă vă iubiți copiii, nu-i îndepărtați de sursa binecuvântării. Și de mântuire.
Este Ziua Copilului, și va ploua cu urări și cadouri. Urarea mea este: La mulți ani copii și … binecuvântarea divină să fie peste voi! Doar așa veți avea o copilărie senină.
Simion Felix Marțian
Vulcan, 31 mai 2017