luni, 12 noiembrie 2018

Sonet brumat

Bruma
De sărutul brumei iarba se-nfioară
Şi scânceşte frunza tremurând în ger,
Îşi ridică pomii braţele spre cer
Căutându-şi straiul verde de-astă vară.
Sub argintul rece vise-n verde pier,
Ofilirea-n ele începând să doară;
Strălucirea trece la…odinioară,
Iar speranţa pare doar un gând stingher.
Dar tabloul sumbru poate prinde viaţă
Când pe pânza vremii, bruma ignorând,
Folosim aceeaşi tuşă îndrăzneţă
Care-n rugăciune-o punem doar crezând:
Mulţumim că bruma vieţii-i doar prefaţă
La eterna vară ce va fi-n curâd!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 10 brumar 2018

joi, 8 noiembrie 2018

Valoare şi false etichete

10-leprosi
Parabola în care Mântuitorul ne vorbeşte despre „samariteanul milostiv” vine ca răspuns la întrebarea provocatoare a unui învăţător al Legii: „Cine este aproapele meu?” (Luca 10:29) Claritatea expunerii îl dezarmează pe cel care intenţiona să-L ispitească pe Isus, determinându-l să accepte concluzia, de altfel evidentă.
Despre ce este vorba? Un om care călătorea din Ierusalim spre Ierihon este atacat de tâlhari, jefuit, bătut, „lăsat aproape mort”. Un om care avea nevoie disperată de ajutor.
Se părea că salvarea lui este aproape, când primul trecător care s-a apropiat a fost un preot. Un om care îi învăţa pe alţii depre mila izvorâtă din dragoste. Acesta L-A VĂZUT, dar a trecut mai departe. Cum, preotul? Da, preotul, adică omul care purta această etichetă. Dezamăgitor. Un exemplu din categoria: aşa, NU!
Speranţa muribundului a înviat când a văzut apropiindu-se un levit. Un om care slujea la Templu. Şi acesta L-A VĂZUT! Dar a trecut mai departe, iar omul a rămas cu privirea în zare, ca a naufragiatului care priveşte cum se îndepărtează corabia de care-şi ancorase nădejdea.
A apărut la sfârşit samariteanul. Un om aparţinând unei populaţii dispreţuite. Iudeii nu aveau legături cu ei. Dar, contrar aşteptărilor generate de „eticheta” lui, acesta s-a oprit şi i-a acordat primul ajutor. Fără alte detalii, l-a salvat!
Îtr-un scenariu scris de noi, lucrurile ar fi stat altfel. Nu-i aşa? Nenorocitul ar fi fost salvat de preot, sau, în cazul în care NU l-ar fi văzut, ar fi rămas în grija levitului. Noi evaluăm oamenii după etichete, şi le-am fi încredinţat în acest scenariu ipotetic rolurile care credem că li se potrivesc. Dar realitatea ne contrazice.
Parabola ne învaţă să apreciem just oamenii, după ceea ce dau, dincolo de etichetele pe care le poartă. Dar, şi mai important pentru noi, să ne ridicăm la înălţimea etichetelor pe care le purtăm. Acele pe care scrie CREŞTINI!
Îi dezamăgim sau nu pe oameni în aşteptările lor, dar trebuie să ştim că „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel, 16:7) Aşadar, fără etichete false.
Simion Felix Marţian
Vulcan, 31 octombrie 2018

marți, 23 octombrie 2018

Bagheta


“Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au aceeaşi slujbă, tot aşa,şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos;”(Romani 12:4-5a)
Pe un pământ ce poartă dureros
O lume-ntr-o continuă nevroză,
Apare discordant de luminos,
Din alte sfere, trupul lui Cristos
Cu mădulare-n sfântă simbioză,
Cu mii şi mii de ochi şi mii de guri
Şi, deasemenea, mii de picioare
Unite-n nesfârşite legături
Precum urzeala unei ţesături;
Dar mâinile, ah, câte fi-vor, oare?
Sunt mâini care oferă ajutor,
Căci de adânci nevoi geme planeta,
Sunt mâini ce mângâie duios, uşor,
Sunt mâini împreunate rugător,
Dar sunt şi mâini ce mânuiesc…bagheta.
Ne închinăm dând slavă Celui sfânt,
Iar inimile noastre gustă zborul
Când sunt înaripate de avânt,
Dar pentru-a ne armoniza în cânt
E necesar să vină…dirijorul.
Atunci când vezi că cei din preajma ta
Şi-au pregătit şi inima şi gura
Ca Domnului prin cânt a se-nchina,
De simţi că asta e chemarea ta
Aşează pe pupitru partitura.
Orice lucrare poate fi un cor
Când armonia-şi pune eticheta,
Dar cum pe lângă oameni şi decor
Mai e nevoie şi de dirijor,
De-i voia Domnului, preia bagheta!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 27 septembrie 2010

luni, 15 octombrie 2018

Robi şi Laura (Dedicație căsătorie)



Într-un decor cu raze ce se frâng,
În straiul toamnei vrând să se comprime,
Noi suntem azi la Rusu în Parâng
Ca să vedem o nuntă...la-nălţime!

Şi nu doar altitudinea-i ceva,
Cât dragostea-i la cote ridicate;
 Aşa e Robi, Laura-i aşa,
Cu inimi care bat îngemănate!

Ne bucurăm cu ei, la nunta lor,
Înconjurându-i cu afecţiune,
Dar mai presus de daruri şi de flori,
Să îi purtăm cu toţi în rugăciune.

Căci Dumnezeu le poate oferi
Mai mult decât noi am putea vreodată,
De-aceea vrem ca-n viaţă, zi de zi,
Să-i însoţească-n toate Sfântul Tată!

Să aibă pace sfântă în cămin,
Iar pâinea zilnică să nu lipsească,
Şi ca să fie împliniţi deplin
Prin copilaşi dorim să odrăslească.

Noi le dorim ce-i bun şi ce-i frumos
Şi-n rugăciune noi le cerem toate,
Ştiind că vor primi neîndoios,
Căci Dumnezeu le are, vrea şi poate.

Cu Robi şi cu Laura nuntim
Şi chiar Parângul s-a gătit de nuntă,
Dar e aici, şi-aceasta e sublim,
Acel ce din vecii binecuvântă!

14 Octombrie 2018    Vulcan 
Simion Felix Martian

joi, 27 septembrie 2018

Democraţia şi minoritatea agresivă

DSCF3840a
Am visat liber, pentru că visele nu ne puteau fi interzise. Am visat libertate, privind cu jind peste graniţele închise, am visat democraţie. A venit Revoluţia, şi cu ea democraţia. Adică cea mai înaltă şi mai umană formă de organizare a societăţii, din cele care s-au derulat. Dar nu ideală, cum nimic nu e ideal pe pământ.
Am învăţat din mers regulile ei, aplicate practic. Prin definiţie democraţia este „puterea poporului”, pe care şi-o exercită prin vot. Acesta constituie pârghia de acţiune a democraţiei. Numărătoarea stabileşte decizia, adică voia majorităţii, căreia minoritatea trebuie să i se supună. Altfel, de ce ar lupta aleşii noştri în campania electorală?
Omeneşte, însă, nu poţi suprima drepturile unei minorităţi, drepturi care îi vor fi recunoscute de majoritate. Cu condiţia să nu tulbure viaţa normală a majorităţii. Astfel, convieţuiesc (relativ) paşnic, alături de majoritari şi minorităţi etnice sau religioase.
Nu tot aşa stau lucrurile cu minoritata…sexuală. Homosexualii au existat dintotdeauna şi vor exista mereu. Şi, aşa cum bine ştim, n-au fost tulburări din cauza lor până mai de curând. Adică până când (neo)marxismul cultural şi-a arătat rânjetul. De altfel, în ideologia lor sexualitatea ocupă un rol esenţial, prin aceasta voind să lovească în familie, spre crearea unei lumi noi.
Sunt lucruri în general cunoscute, de aceea este dureros să vezi că acum, când trebuie să facem faţă unui astfel de atac al neomarxismului prin leghebete, ne lăsăm manipulaţi, orbiţi, fără să sesizăm pericolul pe termen lung. Au reuşit propagandiştii leghebete să îmbrobodească români de bine, abătându-le atenţia asupra lui Dragnea, a Bisericii, etc. Învrăjbindu-ne.
Şi o astfel de minoritate care vrea să se impună, conform agendei de lucru a neomarxismului în expansiune, devine agresivă. Ştim bine cum s-au impus în ţările care le-au „dat un deget”. În sprijinul lor vine „corectitudinea politică”. Pollitical correctness nu este doar un concept, este o ideologie a aceluiaşi marxism cultural.
De la această „corectitudine” se ajunge la discriminare pozitivă, în care suntem atât de atenţi cu minoritarii, încât majoritarii îşi sacrifică propriile drepturi. Şi atunci ce mai este democraţia?
Potrivit acestei „corectitudini” trebuie scoşi din vocabular termeni ca „soţ”, „soţie”, „mamă”, „tată” şi alţii care ar putea leza pe cei care nu-şi pot spune astfel.
Această pârghie au acţionat-o musulmanii, minoritate religioasă stabilită de curând în Europa, pentru că-i zgâria pe ochi crucea. Însemnele creştine, ale religiei majoritare, trebuie, din punct de vedere al corectitudinii politice, ascunse. Să nu-i deranjăm pe distinşii noştri oaspeţi.
Democraţia se exprimă prin voia majorităţii, dar aşa cum spuneam mai sus, este uman şi recunoscut dreptul unor minorităţi de a convieţui alături de majoritari. Dar nu când contravin flagrant principiilor majorităţii. Când ne sunt impuse de forţe oculte. Când sunt agresive.
Aceasta nu este lupta homosexualilor, este a propagandei neomarxiste care vrea să schimbe faţa lumii. Şi nu în bine.
Şi, ciudat, se face apel la toleranţa creştină. La iubirea aproapelui. Şi asta din partea unor oameni care prin ceea ce fac, prin ceea ce cred, Îl sfidează pe Dumnezeu. Iubirea aproapelui nu înseamnă călcarea principiilor.
Pentru consolidarea apărării noastre în faţa acestei invazii, votaţi. Votaţi DA!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 18 septembrie 2018

Sonet familial

25b
Prin geam un soare viu la viaţă cheamă
Şi-n ochi de prunc lumina se-nteţeşte,
Când gura ca cireaşa-ncet rosteşte
Către icoana vieţii: ma-mă, ma-mă!
În focul din cămin, care trosneşte,
Dansează vesel flăcări de aramă,
Şi fug nelinişti, umbra se destramă,
Căci tata e aici şi ocroteşte!
Aşa ne-a fost familia lăsată
De Cel ce ne-a creat şi a creat-o:
Copii având o mamă şi un tată!
Şi dacă Dumnezeu a-ntemeiat-o,
Să o cinstim aşa cum ne-a fost dată,
Cinstind, astfel, pe Cel care ne-a dat-o!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 15 septembrie 2018

miercuri, 26 septembrie 2018

Marxism, familie, sexualitate

pizap.com15378910550541
Zilele trec cu repeziciune şi Referendumul pentru schimbarea Constituţiei e tot mai aproape. Referendumul pentru familie, pentru normalitate. Zilele zboară şi mă cutremur când văd cum s-au încins spiritele, acolo unde mi-ar fi părut NORMAL ca oamenii să îmbrăţişeze NORMALUL.
Scriam zilele trecute de „pastilele otrăvite” folosite de boicotaci, şi una foarte eficientă s-a dovedit alăturarea referendumului la numele lui Dragnea, personaj extrem de nepopular în această perioadă. Şi-i văd pe oameni împotrivindu-se referendumului, considerând că luptă astfel împotriva lui Dragnea.
Pentru a vedea lipsa de logică a unei astfel de atitudini, voi folosi o comparaţie întâlnită pe internet:
„Ungurii l-au ucis pe Mihai Viteazul, deci eu nu mănânc gulaş.
Dragnea e un hoţ, deci eu boicotez referendumul.”
Mulţimile sunt uşor de manipulat, atunci când nu se documentează, şi când cei care manipulează sunt în poziţii cheie, formatori de opinie, oameni populari. Dar cum s-or fi vândut aceştia? Pentru că văd oameni de cultură (sau incultură?) făcând-o.
Oameni buni, căutaţi adevărul! Mă adresez în primul rând generaţiei mele, oameni care au urât vârtos comunismul, oameni ai Revoluţiei, ai democraţiei reale.
Oare chiar nu înţelegeţi că prin acest boicot îmbrăţişaţi marxismul împotriva căruia am luptat? Marxismul economic a falimentat, dar îşi continuă lupta ca (neo)marxism cultural.
Lupta împotriva familiei tradiţionale a început, teoretic, cu ideologia marxistă, care considera că „familia burgheză” nu mai corespunde noilor relaţii (şi realităţi) sociale. Potrivit lui F. Engels (Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului), femeia urma să fie eliberată, iar familia să devină o instituţie socială. Copiii născuţi în această „instituţie” devin şi ei o problemă socială, societatea îngrijindu-se de ei. De aici până la „amorul liber” n-a mai fost decât un pas. La început în teorie.
Toate aceste teorii întunecate au fost puse în practică după victoria revoluţiei bolşevice din 1917, inclusiv „amorul liber” şi „socializarea femeii”. De altfel la numai două luni de la Revoluţia Socialistă din Octombrie, printre primele decrete date de Lenin se numără şi cele privitoare la „abolirea familiei” şi „abolirea pedepsei pentru homosexualitate”. Un an mai târziu, aceste decrete erau sărbătorite printr-un marş al lesbienelor.
Aceste idei coceau de mult în capetele înfierbântate ale liderilor bolşevici, căci din corespondenţa (1911) lui Lenin cu Troţki, aflăm:
Troţki: „ Fara îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de inrobire a omului. Atâta vreme cât există această opresiune, nu poate fi vorba de adevărata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trait complet traiul. Trebuie de spus mai mult despre asta muncitorilor… “
Lenin: „… Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui sa fie eliminate (…), chiar interzicerea dragostei între persoanele de același sex ar trebui sa fie eliminată”.
Ce e nou în lupta împotriva familiei? Nimic. Aceleaşi idei, acelaşi marxism diabolic, care are acum ca vârf de lance activismul leghebete. Îmbrăţişăm marxismul? S-o facă occidentalii dacă vor, noi suntem sătui de ideologie marxistă.
Să votăm pentru o Românie demnă! Să votăm DA!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 25 septembrie 2018

joi, 20 septembrie 2018

Apa de lângă fântână şi dilema închinării

DSC_2203a
Fântâna lui Iacov, de lângă cetatea samariteană Sihar, era o binecuvântare pentru oamenii locului. Apa, fluid vital, venea din adâncuri pentru a potoli setea oamenilor, dar şi a turmelor lor. Şi asta din vremi străvechi.
Aici a întâlnit Isus, într-una din peregrinările sale, o femeie samariteană căreia i-a cerut apă, zicând: „Dă-Mi să beau” (Ioan 4:7) Era începutul unui dialog menit să-i ofere femeii lumină şi…mântuire!
Având în vedere relaţiile dintre iudei şi samariteni, femeia a fost uimită de această cerere, uimire pe care nici nu a încercat să şi-o ascundă. Dar acesta nu a rămas singurul motiv de mirare, căci continuarea dialogului i-a dezvăluit femeii faptul că există şi o altă apă, pe care Cel din faţa ei i-o putea oferi. O apă vie, despre care Isus i-a spus: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.”(Ioan 4:14)
Aşadar, descoperă cu uimire femeia, există o altă apă, care-i pentru…veşnicie! Şi, curios, aceasta nu era în fântână. Era lângă fântână, în posesia lui Isus. Uimirea femeii a continuat când a descoperit că Cel ce era în faţa ei îi cunoaşte şi situaţia conjugală.
Înţelegând că în faţa ei nu stă un om oarecare, ci „un proroc”, după spusele ei, a considerat că este momentul să rezolve o dilemă: Unde este locul potrivit pentru închinare?
Iudeii se închinau la Ierusalim, în Templul construit în acest scop de Solomon, reconstruit de Zorobabel şi restaurat mai târziu de Irod cel Mare. Samaritenii, în schimb, se închinau pe muntele Garizim, unde îşi ridicaseră şi un templu, distrus însă în anul 128 î Cr, de împăratul iudeu Ioan Hircan. Chiar în lipsa unui templu, ei continuau să se închine pe Garizim.
Aşadar, care este locul în care trebuie să I se aducă închinare lui Dumnezeu, pentru ca închinarea să fie primită? Răspunsul a fost unul neaşteptat: „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4:23)
Trezirea din Samaria, care a urmat acestui dialog, dovedeşte că oamenii de acolo au înţeles ce este şi care este rolul închinării. Şi totuşi asupra acestui lucru nu este o cunoaştere generalizată, şi oamenii mai bâjbâie, mai caută indicatoare spre Ierusalim sau Garizimul Samariei.
Dacă ne bucurăm de lumina cunoaşterii în acest sens, trebuie să ducem această lumină şi celor derutaţi. Să le amintim că închinarea plăcută Tatălui este „în duh şi în adevăr”. Şi că firmele cu „Ierusalim” sau „Garizim” nu au importanţă. Doar în măsura în care vreuna dintre ele ne oferă cadrul potrivit pentru adevărata închinare.
Există şi alte moduri de închinare? Da, există, dar noi ştim care este plăcută Tatălui. Şi pe aceea o practică… închinătorii adevăraţi!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 19 septembrie 2018

vineri, 14 septembrie 2018

Jubileu coral


Glasuri de bronz şi glasuri de argint
Se împletesc în ungere măiastră,
Dând irizări de cer şi mărgărint
Şi foc punând în închinarea noastră.

Aşa putem să definim un cor
Care Îi dă lui Dumnezeu mărire,
Armonizat în cânt înălţător
Cu corul îngeresc şi-a lor oştire.

Ne bucurăm şi noi de acest har,
De a avea un cor în adunare,
Un cor ce-i astăzi semicentenar:
Cincizeci de ani de laudă-n cântare!

S-au succedat prin vreme dirijori
Care-au primit ca dar divin bagheta
Şi care, terminând mandatul lor,
Au dat, la cei ce i-au urmat, ştafeta.

Şi azi, o întâlnire peste ani 
Aduce faţă-n faţă generaţii:
Corişti ceva mai...încărcaţi de ani,
Şi tineri avântaţi în aspiraţii.

Un cor Nedelea şi-altul Borlovan?
O, nu, ci doar un cor care-n cântare
Pune azi patos,dragoste, elan,
Haideţi cu toţi, cu-ntreaga adunare!

Din cei care-au slujit, un veteran
E la pupitru azi, să dirijeze;
Hai, ia bagheta, Mircea Borlovan,
Şi Domnul să te binecuvânteze!

Simion Felix Marţian
Vulcan, septembrie 2018

Referendum- alte hapuri otrăvite

collage
În urmă cu câţiva ani, acest referendum ar fi fost din start un triumf. Sau, mai degrabă, n-ar fi fost necesar. Abia în ultimii ani propaganda leghebetistă s-a intensificat, iar manipularea lor a dus la minarea terenului.
Cei care au căzut în plasa lor sunt tot mai vizibili şi mai vocali în mediul online, oferind surprize neplăcute, când descoperi printre ei oameni de la care aveai…alte aşteptări. Dar se pare că pastilele otăvite, hapuri mascate, şi-au făcut efectul asupra lor.
Urmărind câteva manifestări zgomotoase ale celor astfel trataţi, mi-am propus să revin asupra subiectului, avertizând asupra pericolului altor hapuri.
Aşadar, un al patrulea hap ar fi acela că atitudinea pro referendum, adică familie NORMALĂ, este una retrogradă, specifică oamenilor…mai puţin înzestraţi intelectual. Şi-apoi, se ştie, îl jigneşti pe om spunându-i „urât”, „umflat”, „holbat”, dar îl faci KO doar când îi spui „prost”.
Fiecare e încântat de strălucirea propriei inteligenţe, iar dacă îi spui că atitudinea lui i-o neagă, îşi va schimba atidudinea, doar, doar va fi considerat în continuare deştept. Este o metodă preluată de la comunişti care o foloseau împotriva religiei.
Oameni buni, frumoşi şi deştepţi, lupta noastră pentru NORMALITATE şi pentru viitorul copiilor noştri nu are nicio legătură cu coeficientul de inteligenţă. Şi dacă e vreuna, oricum, îi dezavantajează pe cei ce luptă împotriva normalităţii.
Şi încă ceva: celor care trec în tabăra cozilor de topor, nu le vor adăuga puncte la IQ. Haideţi la vot, pentru familia NORMALĂ!
Al cincilea hap, într-o ordine aleatorie, folosit de activiştii leghebete este acela că referendumul aduce dezbinare în societatea noastră. În românime. Oameni buni, unanimitate era doar în şedinţele comuniste, sau în textele literare care idealizează „unirea-n cuget şi-n simţiri”. Opiniile diferă.
În cazul de faţă, însă, dezbinarea o produc exact acei care se plâng de ea. Dacă în urmă cu câţiva ani ar fi fost consultată populaţia pe marginea acestui subiect, răspunsul ar fi fost aproape unanim spre DA, spre familia formată din bărbat şi femeie. Poate pe ici-colo, câte un excentric să fi fost împotrivă, în dorinţa de a atrage atenţia asupra fadei sale existenţe.
Dacă acum spiritele s-au încins, este tocmai datorită propagandei lor, manipulării şi acestor pastile otrăvite. Ba că-i Dragnea, ba că-i Putin. ba că-i Patriarhul, persoane nepopulare, la un moment dat, supuse oprobriului public.
E de dorit să trăim în unitate, dar nu putem renunţa la principii în numele ei, unindu-ne cu cei care le calcă în picioare. Regret că am prieteni în tabăra cealaltă, dar eu voi vota cu DA. Şi la asta vă îndemn pe toţi. Haideţi la vot!
Doar o pastilă vreau să mai aduc în atenţia dumneavoastră. Se face aşadar caz de faptul că în familia, numită cu tot mai multă ironie, tradiţională, se petrec frecvent scene de violenţă. De abuzuri.
Nu putem nega existenţa lor, dar acestea nu au legătură cu orientarea sexuală. Brutele sunt brute, fie hetero, fie homosexuale. Despre cuplurile homosexuale nu ştim prea multe, pentru că nu s-au prea afişat, dar acolo unde s-a auzit, a fost vorba de tragedii. Gelozii şi crime.
Aşa că homosexualitatea nu ne scapă de brutalitate, aşa cum se insinuează. Votaţi, deci, pentru familia formată din bărbat şi femeie. În care Dumnezeu să dea copii. Şi pace. Pacea Lui, care întrece orice pricepere.
Haideţi la vot!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 14 septembrie 2018

Referendumul şi pastilele otrăvite

Berze
Nu mă aşteptam ca toată lumea să îmbrăţişeze cu entuziasm ideea unui referendum privitor la familie, ştiind cât de virulentă este campania leghebetistă. Era de presupus, deasemeni, să fie oameni dezinteresaţi, absenţi la ce se întâmplă în afara sferei interesului lor imediat.
Dar am fost surprins, totuşi, să descopăr în mediul online declaraţii de genul:”Nu o să merg la referendum”, sau “Voi boicota referendumul”. Şi asta cu emfază nedisimulată. Cu preţiozitatea celui care ştie mai multe decît toţi cei care-l înconjoară.
Sărmanii! N-au înţeles că mişcarea leghebetistă, dincolo de atacurile furibunde, a mai aruncat şi câteva pastille otrăvite. Pe care mulţi le-au înghiţit, lăsându-se manipulaţi.
Prima pastilă este: Referendumul este al pesedeului. Nu sunt pesedist, dar sunt conştient că niciodată corupţia nu a avut o ANUMITĂ culoare politică. Corupţii o vor căuta acolo unde pot să-şi facă jocul. Revenind la subiectul nostru, în urma unei aprinse campanii antipesede, justificate sau nu, oamenii vor zice: cum să mă duc la un referendum organizat de Dragnea? Fals! Referendumul nu-i al lui Dragnea, este al românilor care doresc pentru copiii şi nepoţii lor lumina şi căldura unei familii NORMALE! Veniţi la vot!!!
A doua pastilă nocivă: Referendumul este al Bisericii corupte. Da, s-au descoperit acte de corupţie în Biserică, dar vorbim de Biserica-instituţie, nu de Biserica lui Cristos. Nu-i acelaşi lucru. Iar într-o instituţie sunt oameni şi oameni. Adică şi corupţi.Nu-i rău că presa a dat lucrurile pe faţă, dar campania de presă a fost atât de îndârjită, încât dădea impresia că Biserica se face vinovată de toate neajunsurile naţiunii.
Şi astfel oamenii, manipulaţi, ajung să zică: De ce m-aş duce la un referendum organizat de capii Bisericii, care-s nişte corupţi? Fals, oameni buni! Referendumul nu este al Bisericii, doar că oamenii de bine din Biserică s-au implicat, pentru că au sesizat pericolul. Referendumul este al nostru, al românilor care dorim ca urmaşii noştri să-şi poată striga părinţii fără a-i numerota (părinte 1, părinte 2). Veniţi la vot!!!
O a treia pastilă otrăvită: Trebuie să dovedim că suntem europeni. Vasăzică stăm la masă cu suratele noastre, statele europene, aliniaţi cu ele în PIB, salariu mediu, autostrăzi, etc şi ne mai lipsea doar asta. Legalizarea familiilor homosexuale.Oameni buni, dacă vrem europenizare, haideţi să nu ne mai lăsăm furaţi, nu să ne aliniem cu ei în destrăbălare. Oare chiar ne-am pierdut cu totul identitatea? Ne-am găsit unde să fim europeni! Referendumul nu este pentru europenizare sau dezeuropenizare, ci pentru familii normale. Sau nu mai contează ponderea creştinilor în ţara asta? Haideţi la vot!!!
Mai sunt şi altele, farmacopeea leghebetistă este cuprinzătoare, dar trebuie să le refuzăm. Trebuie să ştim ce vrem. Şi, dragi români, dragi creştini, nu uitaţi: Cu noi e Dumnezeu! Haideţi la vot!!!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 12 septembrie 2018

Cu Adam şi Eva la referendum

Lum 1a
Istoria Creaţiei e fascinantă. Atunci când nu o vezi ca pe o poveste, ci aşa cum este: revelaţie divină! Dumnezeu a zis „Să fie!”, şi s-a înfăptuit.
Nu întâmplător, plăsmuirea omului este diferită de restul creaţiei. Aici, Dumnezeu nu a folosit doar Cuvântul înfăptuirii, ci l-a modelat El Însuşi, suflându-i apoi „în nări suflare de viaţă”. L-a creat după chipul Său, punând în el forţă creatoare. Creativitate.
Omul constituie astfel încununarea lucrării de creaţie divină, fiind şi singurul element din întreaga zidire asupra căruia Dumnezeu revine. „Domnul Dumnezeu a zis: <<Nu este bine ca omul să fie singur >>” (Geneza 2:18) Şi Atoateziditorul a făcut FEMEIA. Pe Eva, care urma să-i fie omului, lui Adam, „un ajutor potrivit”. “Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: <<Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l!>>” (Genesa 1:28)
Dumnezeu a instituit, deci, familia. De-a lungul timpului, omul a trăit în acest univers al lui, şi fie că I-a slujit lui Dumnezeu, sau s-a răzvrătit, fie că L-a ignorat cu bună ştiinţă sau a trăit în bezna necunoaşterii, şi l-a conservat, apărându-l.
Asta până de curând, când a dat-o pe sminteală. Nu suntem surprinşi, ştiind că diavolul îşi va intensifica atacurile în vremea din urmă, dar nu ştiu ce explicaţie ar găsi cei care refuză să creadă în lupta spirituală. Cum ar putea explica, scoţând din ecuaţie duhurile întunericului, că o minoritate absolut nesemnificativă din punct de vedere numeric, se impune în faţa majorităţii covârşitoare? Pentru că nu sună bine nici matematic nici…democratic.
Încă mai avem acces la pârghiile democraţiei, prin vot, şi sperăm să nu fie doar amăgire. De aceea, dragi români, toţi cei care sunteţi născuţi dintr-o MAMĂ şi-un TATĂ, care aţi conceput COPII sau urmează s-o faceţi, haideţi la vot. Pentru a asigura un climat sănătos de dezvoltare urmaşilor noştri.
Haideţi la vot! Vor fi acolo Adam şi Eva. Ion şi Maria. Gheorghe şi Floarea. Vor fi acolo toţi cei care vor ca familia să rămână ceea ce ea este de milenii. Ceea ce a hotărât Dumnezeu.
Simion Felix Marţian
Vulcan, 11 septembrie 2018