vineri, 24 octombrie 2014

Tăcuta lume

Se tace îndârjit, abrupt, rapace,
Conspirativ se tace-n cârdășie,
Pe un pământ bolnav de limbuție
De Dumnezeu tot mai vârtos...se tace!

Cancanuri colorate viu, vivace,
Absorb atenții măsluind lumină,
Iar viața însăși este clandestină
Când de Cristos și jertfa Lui...se tace!

Se scrie încordat, febril, tenace,
Despre mondenități sau vernisaje,
De flecăreli alimentând miraje,
Dar despre mântuire doar...se tace!

De ton trezite gamele buimace
Se-nflăcărază-n cântece ritmate;
Se cântă despe tot și despre toate
Însă de viața veșnică...se tace!

Iar când lumina-n galerii își face
Noi curcubeie-n pânze pe simeze,
O lume pare să se-nfiripeze
Dar despre scene biblice...se tace!

Vremelnicia s-a ornat, dibace,
Captând atenția sferă cu sferă,
Iar omul prins în cursa-i efemeră
Despre ce-i veșnic și vital...doar tace!

Dar cei ce știu, prin orișice mijloace
Să etaleze lucrurile sacre
Și prin angajament să se consacre:
Vom scrie, vom vorbi, dar...vom și face!

Amin
Vulcan, 24 octombrie 2014

marți, 14 octombrie 2014

Sonet de octombrie

Fiori de zori cu sărutări de brume
Sucombă-n dimineți întârziate,
Când pleoapa orizontului se zbate
Și curge mierea soarelui pe lume.

Cortina ceții tocmai ridicate,
Cu albul dens de vălurate spume,
Dezvăluie privirii noi albume
Cu pozele-n aramă ferecate.

E bogăție-n roade și-n culoare,
Având în palma cerului sorginte
De unde curg ca binecuvântare,

De-aceea dăltuiesc febril cuvinte
Să pună gratitudinea-n valoare:
Îți mulțumim cu inima, Părinte!


Simion Felix Marțian

luni, 6 octombrie 2014

Căsătorie:Dragoș și Ligia (dedicație)



Dragoș și Ligia
(Focșani, 5 octombrie 2014)

Parcă și straiul toamnei la Focșani
Este de sărbătoarea nunții gata,
Uimind prin fastul său pe artizani,
Căci nunta are, dăinuind prin ani,
O filă nouă azi la Maranata.

Dragoș și Ligia, pe drumul lor,
Punând dorințele în rugăciune
S-au întâlnit, și nu întâmplător,
Căci Cel care-i din veac Îndurător
Răspunde dând din Ceruri daruri bune.

Cum altfel în imensul București
S-ar fi-ntâlnit Focșaniul cu Vulcanul,
De n-ar fi fost călăuziri cerești
În urma rugăciunii părintești
Care-mpletea iubirea cu elanul.

Ei astăzi sunt aici, îmbujorați,
Cu fericirea-n inimi și-n privire
Și noi ne bucurăm cu ei, ca frați,
Dar pentru-a fi în viață protejați
Le trebuie cerească ocrotire.

De-aceea-n dragostea ce le-o purtăm
O rugăciune să-nălțăm, fierbinte,
Căci dincolo de tot ce-o să le dăm
Este vital să îi încredințăm
În brațul tare-al Bunului Părinte.

Cum Dragoș și cu Ligia pășesc
Pe un drum nou în miezu-acestei toamne,
Să ne unim cu toți cei ce-i iubesc
Cerând prin rugă Tatălui ceresc:
Revarsă-Ți grația divină, Doamne!


Amin