luni, 11 martie 2019

Sonet înmugurit

DSC_0016c


Când seva-şi duce valul viu de viaţă,
Ţâşnind în muguri verzi cu ochi de soare,
Cocoşii vremii cântă: Deşteptare!
Şi-un cor imens cu imnuri ne răsfaţă.
Se sting metehne-n scoarţa care doare
Şi-n trunchiul vechi ce-n soare se dezgheaţă,
Scriind cu muguri magica prefaţă
A viţii noi de cântec şi culoare.
Purtăm în noi prea reci şi triste toamne
Cu brume albe scuturând petale,
Şi ierni cu-ngheţ venit să ne condamne;
Dar vrem înmuguriri spirituale,
De-aceea Te rugăm din suflet, Doamne,
Ne dă căldura mângâierii Tale!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 9 martie 2019

Un comentariu:

  1. Întrebarea

    „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
    nu vă înpietriţi inima ...”
    Evrei 3:7/b,8/a

    De eşti o oaie-n turma lui Hristos,
    în jur e numai soare şi frumos,
    iar orice lacrimă-i o floare;
    voi reveni-n final c-o întrebare.
    Aici sunt numai lucruri care pier,
    adevărata viaţă este-n cer!
    .......................................................
    ... şi iată întrebarea de mai jos:
    Eşti tu o oaie-n turma lui Hristos?

    Covasna, 12.11.2018

    RăspundețiȘtergere