Din vremi străvechi, din zorii omenirii,
Aleargă filozofi după-adevăr
Cu-nţelepciunea lor supusă firii
Şi, neştiind Cuvântul împlinirii,
Despică-n patru firele de păr.
Căci adevărul este închinare
Pentru adevăraţii-nchinători,
E, prin cunoaştere, eliberare
De-aceea astăzi, cu înflăcărare,
Îţi suntem, Doamne, recunoscători.
"Ce-i adevărul?" - întreba retoric
Pilat, atuncea când Te judeca.
Era un artificiu oratoric
Însă răspunsul clar şi categoric
Era doar la un pas în faţa sa.
Căci Tu eşti Adevărul şi Viaţa,
Eşti Calea unică spre Cerul sfânt,
Tu eşti Lumina ce alungă ceaţa,
Eşti Soarele ce-aduce dimineaţa,
Da, Tu eşti Adevărul din Cuvânt!
Din vremi străvechi, din zorii omenirii,
Se tot aleargă între "da" şi "nu"
Dar Adevărul, Cuvântul zidirii,
Nu Îl cuprinde-nţelepciunea firii,
Cuvânt şi Adevăr eşti, Doamne,Tu!
Amin
Vulcan, 30-IX-2006 Simion Felix Marţian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu