Îndoiala

 El a zis femeii:”Oare a zis Dumnezeu…?” (Genesa 3:1)

Venind din abis,din al vremii aven,
Veninul cu semn de-ntrebare
Ce-a fost folosit şi de şarpe-n Eden,
Îşi cântă şi astăzi funestul refren
Şi numele său este “oare?”.

Crează confuzii,în asta-i expert,
Şi dând muşcătura fatală
În juru-i se pare că totu-i incert
Şi creşte,şi creşte ,şi creşte alert
Distrugătoarea-ndoială.

E valul ce sapă adânc lângă zid
Făcându-l apoi vulnerabil,
Şi-n breşa săpată atacă perfid
Iar crezul temeinic,durabil,solid,
Devine deodată…”probabil”.

E vierme ce umblă de zor prin pământ,
Credinţei muşcând rădăcina,
Iar planta crescută se-ndoaie sub vânt,
Îşi leapădă frunza,frumosul veşmânt,
Şi nu mai primeşte lumina.

Otravă,sau vierme,sau val ucigaş,
Venind sub orice-nfăţişare,
Un lucru e sigur, ne este vrăjmaş,
Să nu îl avem niciodată părtaş
Căci e din sămânţa lui “oare?”.

Măreşte-ne,Doamne,credinţa în noi
Când vin îndoieli şi ne-atacă,
Să stăm neclintiţi ca şi vajnici eroi,
Privind către Cer,niciodată-napoi
Spre lumea lui “oare?”şi “dacă?”. 

Amin
Vulcan,29 martie 2011