Dragoș și
Ligia
(Focșani, 5 octombrie 2014)
Parcă și straiul toamnei la Focșani
Este de sărbătoarea nunții gata,
Uimind prin fastul său pe artizani,
Căci nunta are, dăinuind prin ani,
O filă nouă azi la Maranata.
Dragoș și Ligia, pe drumul lor,
Punând dorințele în rugăciune
S-au întâlnit, și nu întâmplător,
Căci Cel care-i din veac Îndurător
Răspunde dând din Ceruri daruri bune.
Cum altfel în imensul București
S-ar fi-ntâlnit Focșaniul cu Vulcanul,
De n-ar fi fost călăuziri cerești
În urma rugăciunii părintești
Care-mpletea iubirea cu elanul.
Ei astăzi sunt aici, îmbujorați,
Cu fericirea-n inimi și-n privire
Și noi ne bucurăm cu ei, ca frați,
Dar pentru-a fi în viață protejați
Le trebuie cerească ocrotire.
De-aceea-n dragostea ce le-o purtăm
O rugăciune să-nălțăm, fierbinte,
Căci dincolo de tot ce-o să le dăm
Este vital să îi încredințăm
În brațul tare-al Bunului Părinte.
Cum Dragoș și cu Ligia pășesc
Pe un drum nou în miezu-acestei toamne,
Să ne unim cu toți cei ce-i iubesc
Cerând prin rugă Tatălui ceresc:
Revarsă-Ți grația divină, Doamne!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu