(Vulcan, 4 mai 2019)
Vulcanul tot e azi în sărbătoare,
Şi luna mai s-a întrecut pe sine
Punând decorul, floare lângă floare,
Pe scena nunţii, căci perechea vine.
Şi iată-i luminoşi, frumoşi, senini,
Pe cei doi miri, Ovidiu şi Andreea,
Pornind de-aici spre anii care vin,
Să-şi scrie cu iubire odiseea.
Când a plecat Ovidiu din Vale
Lăsând părinţii, prietenii şi casa,
Nu se gândea că-i va ieşi în cale
La Bucureşti, cea ce-i va fi nireasa.
Dar ei au fost purtaţi în rugăciune,
Şi dacă s-au găsit unul pe altul
N-a fost hazard, aşa cum unii-ar spune,
Ci i-a condus din ceruri Preînaltul!
Nuntim cu ei azi plini de bucurie,
Punând urări în fiecare floare,
Dar cerem Tatălui din veşnicie,
Prin rugăciune, binecuvântare.
Să pună Domnul armonie-n casă,
Prin dragoste din dragostea cerească,
Să nu lipsească pâinea de pe masă,
Şi prin copii spre cer să-nmugurească.
Noi cerem Celui ce binecuvântă,
Ştiind că rugăciunea este cheia
Care deschide vistieria sfântă,
Dând daruri lui Ovidiu şi Andreea.
Amin
Simion Felix Marțian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu