sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Vrajitoria (Predica MP3)Simion Felix Martian




Triumful vieţii

„Căci la Tine este izvorul vieţii;prin lumina Ta vedem lumina.”(Ps.36:9)

Eu nu văzusem nicio dimineaţă,
Din cele câteva de la-nceput,
Când proaspătului chip făcut din lut
Tu îi suflai în nări un duh de viaţă.

Am tresărit în mâinile-Ţi divine
Şi cu ce-aveam de Tine-n mine pus
M-am luminat şi-am înţeles supus
Că viaţa are obârşia-n Tine.

Cu ceea ce-am primit,căci viaţa dar e,
Am curs prin mii de dimineţi şi seri,
Până la ceasul Sfintei Învieri
Când Viaţa a ieşit biruitoare.

Acolo viaţa s-a-ntâlnit cu Viaţa
Şi s-au unit în chip armonios,
Iar eu am înţeles că în Cristos
Eternităţii pot să-i scriu prefaţa.

Din ceruri,Doamne,viaţa mi-a fost dată
Când îi dădeai ţărânii chip ceresc,
Şi dacă lângă Fiul Tău trăiesc,
Cu El m-ascund în Tine,Sfinte Tată.

Vulcan 18.03.2011    Simion Felix Martian

joi, 28 noiembrie 2013

Predici video-Simion Felix Martian (I)


Pentru vizionare accesați oricare din clipurile ce se văd și vor apărea și titlurile predicilor.

.

Vizionare plăcută!

Casatorie Adi & Lavinia (Dedicatie)



     Adi şi Lavinia
  ( Vulcan, august  2009)

Zidirea părea-n toată plinătatea
Când Domnul l-a făcut pe om din lut,
Însă văzând că-i rea singurătatea
L-a împlinit, făcându-i jumătatea,
Şi astfel căsnicia s-a născut.

Unirea de edenică sorginte
Care se-nfăptuieşte aici, acum,
Prin rugăciuni, prin sfinte legăminte
Şi-având liant o dragoste fierbinte,
Face din două drumuri doar un drum

Căci Adi şi Lavinia sunt mirii
Care păşesc senini spre viitor
Purtând în vistieria amintirii
Oradea, ce-i leagănul iubirii
Şi-al întâlnirii drumurilor lor.

Acolo s-a aprins acea scânteie
Ce-a generat al dragostei pojar
Într-o explozie de curcubeie
Şi-n urma căruia acum se-ncheie
Actul unirii, trainic şi plenar.

Suntem cu ei în părtăşie sfântă
Căci de unirea lor ne bucurăm
Şi pentru că este prezent la nuntă
Acel care din cer binecuvântă,
În braţul Lui să îi încredinţăm.

Să cerem Domnului în rugăciune
Să-i însoţească El necontenit,
Fiindu-le tărie-n slăbiciune,
Ferindu-i, astfel, de amărăciune,
Într-un cămin cu pace-mpodobit.

Noi ştim că Domnul nostru ne ascultă,
Iar Adi cu Lavinia vor fi
Păziţi de El când viaţa o înfruntă,
Dar mai dorim să fim cu ei la nuntă
Şi-n cer, cu Mirele din veşnicii.

Amin        Simion Felix Martian

miercuri, 27 noiembrie 2013

Ştiri,dezastre şi frunze de smochin

“De la smochin învăţaţi pilda lui:Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa,ştiţi că vara este aproape.Tot aşa,şi voi când veţi vedea toate aceste lucruri,să ştiţi că Fiul omului este aproape,este chiar la uşi!”(Matei 24:32-33)

Ne bat în geamuri ştiri îngrozitoare,
Cu degete de palpitaţii bat;
Vedem imagini cutremurătoare
Şi,înotând prin semne de-ntrebare,
Strigăm nedumeriţi:ce s-a-ntâmplat?

Planeta a mai cunoscut dezastre
Pe tot parcursu-i multimilenar,
De când e rânduită printre astre,
Dar ce se-arată azi privirii noastre
Nu-i numai grozăvie,e coşmar.

Vedem cum îşi dau mâna uragane
Pornind într-un asalt distrugător,
Vulcanii scuipă lavă prin burlane
Şi,parcă prins deodată de frisoane,
Pământul tremură îngrozitor.

Vin ştiri despre conflicte militare,
Epidemii,microbi greu de ucis,
Despre cutremure devastatoare,
Şi,totuşi,nu observă lumea,oare,
Că despre toate astea...este scris?

Apocalipsa a intrat în scenă
După scenariul din profeţii,
Fără vreun gong sau sunet de sirenă,
Având nenorocirile ca trenă
Dar aducând cu sine...bucurii.

Privim spre profeţiile-mplinite
Şi către cele care vin la rând,
Vâzând în ele ramuri înfrunzite,
Şi,cu speranţele reînnoite,
Noi ştim că vara va veni-n curând.

Durerile planetei ne apasă,
Dar ne alină frunza de smochin
Ştiind că vom pleca curând Acasă,
Acolo Sus,în zarea luminoasă,
Cu Cel ce e la uşă-acum.Amin

Vulcan,17 martie 2011     Simion Felix Martian

marți, 26 noiembrie 2013

Sonet zelos

Primind scânteia unui gând imberb
Pornesc o vâlvătaie de suişuri,
Şi-n podul palmei calc acoperişuri 
Când aripile râvnei mele fierb.

Mă soarbe crugul viu de limpezişuri
În zbor avid alimentat de verb,
Iar gândul devenit acum acerb
Amestecă în brazde  secerişuri.

Mi-e plugul râvnei clocot şi tornadă,
Mânat de focul care-mi arde-n piept
Când văd, subit, că totul e…bravadă.

De-aceea, Doamne, dă-mi un nou concept,
Care să-nchidă într-o acoladă
Gândul zelos cu… gândul înţelept!

Amin
Vulcan, 25 noiembrie 2013

luni, 25 noiembrie 2013

Puterea Cuvântului (Predică audio) Simion Felix Martian




Căsătorie Daniel & Diana (Dedicație)

    Diana Si Daniel Ticle         Daniel şi Diana
        (Turda, septembrie 2010)

Zidirea-ntreagă are-un început
Prin Dumnezeu, prin Cel ce-a zis: ”Să fie…!”
Şi proaspătului chip făcut din lut
I-a dat în stăpânire ce-a făcut
Dar l-a-mplinit doar când i-a dat...soţie.

Unirea-nfăptuită în Eden
Prin hotărârea Tatălui, contur da
La ceea ce a devenit peren
Căci al unirii-n dragoste refren
Se-aude până azi, şi-aici la Turda.

Şi ceea ce-a instituit Acel
Ce-mpărăţind Îşi poartă-n veci coroana,
Vedem, după edenicul model,
Aici, unde mirele Daniel
Alături stă de-aleasa lui, Diana.

Ei n-au uitat cum Clujul a-nflorit,
Gătindu-se parcă de sărbătoare,
Când drumurile lor s-au întâlnit;
Aşa vedeau, prin ceea ce-au simţit,
Ştiind că nu-i nimic la întâmplare.

Ceea ce au de spus aici, acum,
Este un DA, un DA care uneşte,
Şi-apoi ei vor pleca, dar nu oricum
Ci însoţiţi pe al vieţii drum
De Cel ce binecuvântând sfinţeşte.

Noi suntem lângă ei căci îi iubim,
Fiind cu ei părtaşi la bucurie,
Şi-n rugăciune vrem să ne unim
Ca ceea ce-şi doresc să le dorim,
Cerând Părintelui din Veşnicie.

Fiindcă Domnul dă celor ce-I cer,
Să cerem să-şi reverse Cerul mana
În al cotidianului paner,
Călăuzind pe drumul către Cer
Pe Daniel şi-aleasa lui Diana.

Amin

duminică, 24 noiembrie 2013

SIMION FELIX MARTIAN ( Mulțumesc Tată) Poezie MP3

Betesda

S-a strâns durerea lumii-n cinci pridvoare
Şi-atâtea boli s-au împletit aici
Că tot ce e în jur apasă,doare,
Şi viaţa nu-i decât o încleştare
De al speranţei palid licărit.

Speranţa e-n privirea obosită
Şi în auz,când nu mai sunt priviri,
Fiind spre scăldătoare aţintită,
Spre apa care stă încremenită,
Dorind vindecătoare unduiri.

Se-aşteaptă o atingere de-aripă,
Un val născut din apă şi din zbor
Şi-apoi,miraculoasă pentr-o clipă,
Apa primeşte pe acel ce-n pripă
Se-aruncă-n valul tămăduitor.

În locul de speranţă şi dorinţă,
În cor de vaiete abia şoptit,
Un om îmbătrânit în suferinţă
Stă trist,înlănţuit de neputinţă,
Pe-un pat părând şi el îmbătrânit.

În ani de suferinţă şi răbdare,
Acest însingurat al nimănui
A tot văzut în apă tulburare
Dar cine să-l arunce-n scăldătoare?
Nu-l însoţea decât durerea lui.

Privea,sperând,spre-a apelor oglindă
Şi-n lacrimi se scălda,neputincios,
Că n-avea cine mâna să-i întindă,
Când,lângă el,şopti o voce blândă:
N-ai vrea,de-acuma,să fii sănătos?

Eu,sănătos?Nimic să nu mă doară?
Să pot umbla din nou în jos şi-n sus
Cu patul meu luat la subsuoară?
Mi-e trupul zbor şi inima vioară
Dar nu din apă,ci...de la Isus!
***
Eşti în impas?Treci greu prin încercare
Şi baţi la porţi care se-nchid mereu?
Nu dispera,aşteaptă cu răbdare,
Căci uşa ta spre binecuvântare 
O hotărăşte numai Dumnezeu.

Amin
Vulcan,15 martie 2011     Simion Felix Martian

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Simion Felix Martian (Robia Cărămidarului) Poezie MP3

Casatorie :Cristi & Bianca (Dedicație)

    Cristi şi Bianca 
(Moigrad-Porolissum SJ-20 mai 2012)

N-a fost nicicând Moigradul  mai gătit,
Nici Măgura mai răsfăţată-n soare
Cuprinsă de azurul nesfârşit;
Aşa vor spune azi, în gând unit,
Cristi şi Bianca, cu înflăcărare.

Căci azi, la sărbătoarea nunţii lor,
Şi luna mai s-a întrecut pe sine,
Mai generoasă ca oricând cu flori
Care-ntr-o avalanşă de culori
Ţâşnesc în irizări diamantine.

Purtându-şi neprihana ca pe-un strai
Şi ca pe-o diademă bucuria,
Azi mirii, însoţiţi de-al lor alai,
Stau înaintea Celui ce din Rai 
A întocmit pe veci căsătoria.

Când drumurile lor s-au întâlnit,
Şi ştim că nu-i nimic la întâmplare,
Deodată Clujul tot a devenit
Doar linie de start pe-un drum unit
Ce-a împletit cărare cu cărare.

Şi-acum în faţa Tatălui divin 
Ce-i plin de dragoste şi îndurare,
Ei stau smeriţi, cu sufletul senin,
Şi-aşteaptă din al cerului preaplin
Să toarne sfânta-I binecuvântare 

Iar noi, în dragostea ce le-o purtăm ,  
Să ne unim cu toţi în rugăciune                                                                                                             
Şi ceea ce noi nu putem să dăm
Dar le dorim, atunci când ne rugăm
Să cerem Celui ce dă daruri bune.

Azi a plecat o floare din Vulcan
Având altă grădină  pregătită,
Iar Grădinarul, după sfântu-I plan
Îl va călăuzi pe Cristian
Şi floare fi-va sigur îngrijită.

Nuntim, părtaşi la bucuria lor,
Într-o explozie de curcubeie
Dorind ca, tot cu ei, în viitor
La Nunta sfântă să plecăm în zbor
Având decor de nuntă căi lactee.

Amin      Simion Felix Martian

vineri, 22 noiembrie 2013

Locul meu

Eu mă duc să vă pregătesc un loc (…) ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:2-3)

Tu m-ai iubit încă de la-nceput,
De când zideai, rostind imperative,
O lume din nimic, din nevăzut,
Iar pentru mine, cel creat din lut,
Edenul numai din superlative.

Da, pentru mine modelai splendori
Într-o nemăsurată bogăţie
De zumzete, arome şi culori,
Dar cea mai preţioasă-ntre comori
Era neprihănita-Ţi părtăşie.

Mi-ai dat Edenul, locul minunat
Ţesut din dragoste doar pentru mine;
Ah, cum am putut fi aşa ingrat
Păşind, prin răzvrătire, în păcat
Şi despărţindu-mă de Cer, de Tine!

În bezna-n care-apoi m-am adâncit
M-am contopit prin trudă cu ţărâna
Din care eu eram alcătuit,
Udând-o cu sudoarea, istovit,
Şi lacrimile ce umpleau fântâna.

Tu m-ai iubit însă neîncetat
Şi mi-ai propus o nouă întâlnire
Aici, pe-un deal spre care-am alergat
Cu toată vina mea împovărat,
Să fiu iertat privind...la răstignire.

Te-ai dus apoi, al Golgotei erou,
Şi poate m-ar fi doborât furtuna
Dacă n-ai fi promis, ca un cadou,
Că mergi să-mi pregăteşti un loc, din nou,
Să fiu cu Tine pentru totdeauna.

Să fiu cu Tine iar, ca la-nceput?
O, Doamne, zbor cu dor aprins în mine
Către splendori cum omul n-a văzut
Şi mintea lui încă n-a conceput.
Mi-e dor, Doamne, mi-e dor! Mi-e dor de Tine!

Amin
Vulcan, 13 ian. 2011