Paşte însângerat

N-am scris tragedii, dar nu cred să fie greu. Îţi struneşti fantezia şi creezi personaje cărora le trasezi destinele. Mai greu e să scrii DESPRE tragedii. Despre cele reale. Nu poţi să scrii cu detaşarea celui care scrie procese verbale, atunci când e vorba de sute de vieţi curmate. Când încă eşti sub puternica impresie a imaginilor care au inundat internetul ca un talaz dureros.

Scena: Sri Lanka. Acţiunea: atac terorist sinucigaş. Bilanţ: 359 morţi ( dintre care 45 copii) şi circa 5oo de răniţi. Aceasta e matematică, dar inimii nu-i poţi servi aşa ceva. Pentru că fiecare OM cuprins în aceste cifre constituie o dramă. Dureroasă.

Dincolo de cifre e durerea sfâşietoare. Şi marea de lacrimi. Plângem cu ei, plângem pentru ei. Şi ne rugăm. Dar nu putem să nu vedem scena în ansamblul ei. Un război dus împotriva Adevărului. Adică a lui Cristos. Şi a celor ce sunt ai Lui.

A fost aleasă întâmplător ziua de Paşte? Nicedecum. E sărbătoarea Învierii, evenimentul care a generat, de altfel, creştinismul. Şi împotriva creştinismului se luptă. Dar se vorbeşte doar despre „victime” şi „atentatori”. Poate că nu e „corect politic” să se spună că este atacul furibund, plin de ură al islamului. Dar conceptul neomarxist al „corectitudinii politice” este făcut din zale de lanţ. Este politica pumnului în gură. Oricum, ISIS şi-a revendicat atentatele.

Oare chiar nu se vede amploarea persecuţiei de care au parte creştinii în acest mileniu trei? Păpuşarii lumii, cei care trag sforile în politica mondială, sunt în zona „creştină” a planetei, dar interesele lor sunt altele. Şi slujesc altcuiva, pentru că nu există neutralitate .N-ar trebui să ne mire, ştiind că „sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (1Petru, 4:7), iar acestea sunt semnele venirii Domnului.

Sri Lanka putea să ne rămână în atenţie doar ca o dorită destinaţie de vacanţă, dar a fost îndoliată- iată!-de această cumplită tragedie. Imaginile cu un convoi de sicrie sunt sfâşietoare. Vulcanul urii a erupt în ziua în care se sărbătorea Învierea. Sărbătoarea dragostei divine. Şi ne întrebăm din nou: întâmplător?

Cristos, Domnul Păcii, are un singur duşman, iar cei care luptă împotriva Lui sunt acoliţii acestuia. Declaraţi sau nu.

Doamne, îndură-Te şi lasă mângâiere Ta!

Simion Felix Marţian
Vulcan, 26 aprilie 2019

Sursa: https://simfelixmarblog.wordpress.com